Frunza verde salba moale,
Adus-a un nor in poale
Boala cea mai rea din boale!
Noru-n tara s-a lasat, Peste oameni a plouat,
N-a plouat ploaie curata, Dar cu ciuma-amestecata! Unde-ajunge picatura,
Se inchid ochii si gura, Ochii sa nu mai priveasca, Gura sa nu mai graiasca!
Plina-i tara, mult e plina De scaieti de maracina;
Unde-s tufe prin potici
Sunt morminte de voinici,
Unde-s tufele mai dese,
Morminte de jupanese, Unde-s tufele mai rari,
Morminte de fete mari, Unde-s tufele mai vii, Tot morminte de copii.
Frunza verde porumbica Sta voinicul la potica.
Ciuma rea ii iese-n cale,
Voinicul zice cu jale:
"Na-ti calul cu armele
Si-mi lasa tu zilele."
Ea-i raspunde: "Dragul meu!
Cal si arme nu voi eu,
Dar pe tine chiar te vreu".
Frunza verde garofita, Trece-n camp o copilita Cum e crinul inflorit, Cum e buna de iubit. Baba Ciuma cea pagana
Mi-o apuca strans de mana. Copilita-i zice: "Ciuma!
Nu-mi fii ciuma si-mi fii muma!
Na-ti salba cu florile
Si-mi lasa tu zilele."
Ea-i raspunde: "Dragulita! Am o neagra salbulita
De cercat la gatul tau,
Care nu te-a prinde rau."
Frunza verde toporas, Iat-un dulce copilas
Care-alunga-un fluturas. Unu-alearga, unul zboara:
Ciuma-i prinde si-i omoara!
Frunza verde poama acra,
lata-o baba, iata-o soacra.
Cum o vede Ciuma-ndata
Da la fuga spaimantata,
Culegand in calea ei Pruncusorii mititei, Nevastuice tinerele, Copilite gingasele, Feciorasi cu mintea cruda
Si barbati voinici la truda. Duca-s-ar in pribegie! Duca-s-ar in cea pustie,
Indarat sa nu mai vie!
|