Gerul aspru si salbatic strange-n brate-i cu jelire 
Neagra lunca de pe vale care zace-n amortire; 
El ca pe-o mireasa moarta o-ncununa despre zori 
C-un val alb de promoroaca si cu turturi lucitori. 
Gerul vine de la munte, la fereastra se opreste 
Si, privind la focul vesel care-n sobe straluceste, 
El depune flori de iarna pe cristalul inghetat, 
Crini si roze de zapada ce cu drag le-a sarutat. 
Gerul face cu-o suflare pod de gheata intre maluri, 
Pune stresinilor casei o ghirlanda de cristaluri, 
Iar pe fete de copile inf loreste trandafiri, 
Sa ne-aduca viu aminte de-ale verii infloriri. 
Gerul da aripi de vultur cailor in spumegare 
Ce se-ntrec pe campul luciu, scotand aburi lungi pe nare. 
O! tu, gerule naprasnic, vin , indeamna calul meu 
Sa ma poarte ca sageata unde el stie, si eu! 
 |