| Jos, pe malul Prutului,
 La casele
 Valcului,
 Valcul bea, se veseleste,
 Cu trei fete se-ndrageste,
 De holera nici gandeste;
 Maica-sa grija-i ducea
 Si cu lacrimi ii zicea:
 "Dragul mamei
 Valcule,
 Mandrule, voinicule!
 Tu tot bei si veselesti,
 De holera nici gandesti,
 Lasa-mi-te de betie
 Si de dalba veselie,
 Ca holera-i chiar la
 Prut
 Si chiar dincoace-a trecut!" Valcul ei se supunea,
 Patru boi la car punea
 
 Si pe cal incaleca,
 Drumul la vale-apuca,
 Apuca-n calatorie
 Sa faca negustorie.
 Cand la cotul
 Prutului,
 Prin mijlocul campului,
 El zarea, mari, vedea
 O clontata ce radea,
 
 O clontata-nveninata,
 Cu pielea pe trup uscata
 Si cu parul despletit
 Tot cu serpi impleticit.
 Ea din loc in loc sarea,
 Spini in urma-i rasarea,
 Iarba campului ardea
 Si oamenii morti cadea!
 "Cale buna, mai drumet:
 
 Unde mergi asa sumet?"
 "Cale-ntoarsa, cloanta fa,
 Unde-alergi curand asa?"
 "Merg la casa
 Valcului
 De pe malul
 Prutului
 Ca sa-i ridic zilele,
 Sa ma duc cu dansele."
 "Alei! iazma calatoare,
 Boala rea s-ucigatoare!
 Na-ti calul si armele,
 De-mi lungeste zilele,
 Sa-mi mai vad copilele
 Ca-mi sunt dragi ca soarele.
 Na-ti si carul, na-ti si boi,
 Numai te du de la noi!"
 "Nu vreau arme omenesti,
 Ca eu am arme dracesti.
 Am trei coase nevazute,
 Cu ciocan de foc batute:
 Una pentru cei voinici,
 
 Una pentru copii mici,
 Una pentru fete mari
 Si neveste cu stergari,
 Nu vreau nici carul cu boi,
 Ci va vreau pe toti pe voi,
 Sa va umflu zilele,
 Sa ma duc cu dansele." Valcul biet se oterea,
 Holera la el sarea,
 Oasele si le-ntindea
 Si pe
 Valcu-l cuprindea.
 Gura pe gura punea,
 Buze pe buze lipea,
 Zilele i se sorbea.
 Apoi cloanta iar radea,
 Cu zilele purcedea,
 Si voinicul mort cadea
 Jos la cotul
 Prutului,
 In mijlocul campului!
 
 
 |