Lunca Din Mircestt

Vezi toate poeziile poetului
(1868)



Bate vant de primavara si pe muguri ii deschide;
Vantul bate, frunza creste, si voioasa lunca rade.
Sub verdeata dragalasa dispar crengile pe rand.
Si sub crengile umbroase mierla sare suierand.

O! minune, farmec dulce!
O! putere creatoare! in oricare zi pe lume iese cate-o noua floare,
S-un nou glas de armonie completeaza imnul sfant
Ce se-nalta catra ceruri de pe veselul pamant.

Tot ce simte si viaza, feara, pasere sau planta in caldura primaverii naste, salta, zboara, canta.
Omul isi indreapta pasul catra desul stejaris.
Unde umbra cu lumina se alunga sub frunzis.

El se duce dupa visuri; inima lui creste plina
De o sacra melodic, melanholica, divina.
De o tainica vibrare, de-un avant inspirator



Ce-i aduc in pept suspinuri, si-n ochi lacrimi de amor.

Este timpul renvicrii, este timpul rennoirei,
S-a sperarei zambitoare, s-a placerei, s-a iubirci.
Paserea-si gateste cuibul, floarea mandrelc-i colori.
Campul via sa verdeata, lanul scumpele-i comori.

Sus, paingul pe un frasin, urzind panza-i diafana,
Cu-al sau fir de-argint subtire face-o punte-aeriana,
Iar in leagan de matasa gangurul misterios
Cu privighitoarea dulce se ingana-armonios.

Jos pe la tulpini, la umbra, fluturii, flori zburatoare,
Se-ndragcsc in parecherc pe san alb de lacrimioare,
Si, ca roi de petre scumpe, gandaceii smaltuiti
Stralucesc, vie comoara, pe sub ierburi tainuiti.

O patrunzatoare soapta umple lunca, se ridica.
Ascultati!.,, stejarul mare graieste cu iarba mica,
Vulturul cu ciocarlia, soarele cu albul nor,
Fluturul cu planta, raul cu limpidele izvor.

Si stejarul zice ierbei: "Mult esti vie si gingasa!";
Fluturasul zice floarei; "Mult esti mie dragalasa!";
Vulturul uimit asculta ciocarlia ciripind;
Rau, izvoare, nouri, raze se impreuna iubind.

Lunca, lunca, draga lunca! rai frumos al tarii mele,
Mandra-n soare, dulce-n umbra, tainica la foc de stele!
Ca gradinile
Armidei, ai un farmec rapitor,
Si
Siretul te inchide cu-al sau brat dismierdator.

Umbra ta, racoritoare, adorminda, parfumata.
Sta aproape de lumina, prin poiene tupilata.
Ca o nimfa panditoare de sub arbori infloriti,
Ea la sanul ei atrage calatorii fericiti.

Si-i incanta, si-i imbata, si-i aduce la uitare
Prin o magica placere de parfum si de cantare.
Caci in tine, lunca draga, tot ce are suflet, grai,
Tot sopteste de iubire in frumoasa luna mai!


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Lunca Din Mircestt pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate
});



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani