Margarinta din Muncel

Vezi toate poeziile poetului



Mama pentru-a ei copii are scumpe dismierdari.
Are inima cu ochi, are ochi cu sarutari.
Plansul lui e plansul ci; orice-l doare, pe ea o doare,
Ea traieste pentru el; cand el moare, si ea moare!

Margarinta din
Muncel nascu mandru pruncusor,
Ce muri pe sanul ei, leganat cu mare dor.
Ea il duse la mormant, langa inima-i de gheata,
Leganandu-l nenectat, ca si cand ar fi in viata.

Apoi merse la bordei de pustiu amar cuprins,
Leaganul era desert, soarele-n cer era stins!
Apoi prinse a striga pe campii si zi si noapte: „Vino, draga copilas, vin la mama sa sugi lapte!"

Mama fara de copii nu mai are dismierdari,
N-are inima cu ochi, n-are ochi cu sarutari!
A doua zi, despre zori, pe-un mormant ea fu gasita,
Pieptul gol, trupul racit, tata-i de mormant lipita!


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Margarinta din Muncel pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2022 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani