Mezul Iernei

Vezi toate poeziile poetului
(1869)



Referate / Comentarii

In paduri trasnesc stejarii!
E un ger amar, cumplit!
Stelele par inghetate, cerul pare otelit,
Iar zapada cristalina pe campii stralucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scartaie sub picioare.

Fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios
Ca inaltele coloane unui templu maiestos.
Si pe ele se asaza bolta cecului senina,
Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina.

O! tablou maret, fantastic!
Mii de stele argintii
In nemarginitul templu ard ca vecinice faclii.
Muntii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivatul patrunde, scotand note-ngrozitoare.

Totul e in neclintire, fara viata, fara glas;
Nici un zbor in atmosfera, pe zapada - nici un pas;
Dar ce vad? in raza lunei o fantasma se arata
E un lup ce se alunga dupa prada-i spaimantata!


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Mezul Iernei pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate
});



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani