Mihu copilul

Vezi toate poeziile poetului
In secolul de mijloc oamenii razboinici precum si caii lor erau coperiti cu camasi de fier, numite zale; prin urmare, balada lui Mihu se poate presupune ca ar exista de pe epoca Cruciadelor. Insusi caracterul cavaleresc al eroului baladei ne intareste in aceasta idee.



I

La dealul
Barbat,
Pe drumul sapat,
Merge haulind,
Merge chiuind
Mihu copilas,
Mandru
Paunas,
Paunas de frunte,
Copilas de munte.
Merge el cantand,
Din cobuz sunand,
Codrii dezmierdand
Din cobuz de os
Ce suna frumos.
Merge cel voinic

Pe-un murgusor mic
Prin mezul noptii,
Prin codrul
Hertii.
Mult e frunza deasa,
Noaptea-ntunecoasa,
Si calea pietroasa!
Dar cand se urca
Si murgul calca
Piatra scapara,
Noaptea lumina,
Noaptea ca ziua.
Merge, mari, merge,
S-urma li se sterge
Printre frunzi cazute
Pe carari pierdute.
Merge tot mereu




Voinicelul meu,
Din frunze pocnind,
Codrii vechi trezind
Si mereu graind:
„Hai, murgule, hai,
Pe coasta de plai,
Ce lasi tu drumul
S-apuci colnicul?
Ori zaua te-apasa,
Ori saua te-ndeasa,
Ori fraul cu fluturi,
Ori scumpele rafturi,
Ori armele mele
Ce lucesc ca stele,
De duci asa greu
Trupusorul meu?“
„Zaua nu ma-ndeasa,
Saua nu m-apasa,
Fraul nu ma strange,
Chinga nu ma frange,
Dar ce ma apasa


Si-n drum nu ma lasa,
Ca s-atin pe-aici
Patruzeci si cinci,
Cincizeci fara cinci
De haiduci levinti
Dusi de la parinti
De cand erau mici
La codru-n potici.
S-acum se gasesc
De benchetuiesc
La valea adanca,
La muchie de stanca,
La des paltinis,
Marunt alunis;
La masa de piatra,
In patru crapata,
Cu sarma legata,
Cu slove sapata,
Cu slove de carte
Cu aur suflate.
Iar la masa, sade

Gata sa te prade
Ianus
Ungurean,
Vechiul hotoman,
Cu barba zburlita,
De rele-nvechita,
Pana-n brau lungita,
Cu brau-nvelita.
El are, mai frate,
Sabii lungi si late,
Durda ghintuita,
Inima-otelita.
Si mai are inca
Pe-mprejur de stanca
Voinicei levinti
Cu armele-n dinti.
Feciori buni de mana,
Caliti, tari de vana.
Flacai grosi in ceafa,
Voinici far’ de leafa!
Cu chivere nalte,
Cu cozile late
Lasate pe spate.
Ei te-or auzi
Si s-or repezi,

Si amar de tine
Si amar de mine!“
„Hai, murgule, hai
Pe coasta de plai,
Lasa colnicul
S-apuca drumul
Ca esti cu
Mihul!
Lasa-n urma-ti teama,
Ca te iau pe seama
Istor brate groase,
Groase si vanoase,
Istuia piept lat,
Lat s-infasurat,
Istui palosel
Cu buza de-otel.
Unguru-i falos,
Nu-i primejdios,
Gura lui e mare,
Dar nu musca tare.
Cati sunt ei? cincizeci?
Sasezeci, optzeci,
O suta s-o mie?
Iasa-n cale-mi, vie
Daca vor sa stie



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Mihu copilul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2022 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani