| I 
 Pe cel deal, pe cel colnic
 Trece-o prunca s-un voinic,
 Puiculita balaioara
 Cu cosita galbioara,
 Voinicel tras prin inel,
 Mult e mandru tinerel!
 Si-i tot zice voinicul:
 "Canta-ti, mandro, cantecul
 Ca mi-e drag ca sufletul."
 "Eu, badita, l-oi canta,
 Dar codrii s-or rasuna
 Si pe noi ne-a-ntampina
 Paunasul codrilor,
 Voinicul voinicilor!"
 "Aurica dragulica!
 
 Nici ai grija, nici ai frica.
 Sa n-ai grija pentru tine
 Cat ii fi tu langa mine.
 Sa n-ai frica pentru mine
 Cat oi fi eu langa tine!"
 Puse prunca a canta,
 Codrii pusera-a suna.
 lata ca-i intampina
 Paunasul codrilor,
 Voinicul voinicilor.
 
 "Cale buna, romanas!"
 "Multumim, mai Paunas."
 "Mai baiete, baietele,
 Mai voinice, voinicele,
 Da-ne noua pe mandra
 Ca sa scapi cu viata ta."
 "Ba, eu mandra nu ti-oi da
 
 Pan' ce capul sus mi-a sta, Ca eu cand o am luat
 In cosite i-am jurat1
 Sa n-o las de langa mine
 Si s-o apar de oricine."
 
 II
 
 Ei de braie s-apucau
 Si la lupta se luau.2
 Cand in loc mi se-nvarteau,
 Cand in sus se opinteau.
 Nici unul nu dovedea.
 os nici unul nu cadea.
 Iar baiatul cam slabea,
 Braul i se descingea,
 Si Paunul mi-l strangea
 Trupusorul ii frangea.
 "Mandro, mandrulita mea!
 Vin' de-mi strange braul meu!
 Apara-te-ar Dumnezeu!
 
 Ca-mi slabesc puterile,
 Mi se duc averile.
 "Ba, nu, nu, badita frate,
 Ca vei lupta pe dreptate,
 Si oricare-a birui,
 Eu cu dansul m-oi iubi"
 Voiniceii se izbeau,
 Si mai tare s-opinteau,
 Si mai tare se-nvarteau,
 Si mai tare se tranteau.
 Din doi unul dovedea,
 Din doi unul jos cadea;
 Cine ca mi-s dovedea,
 Si cu mandra purcedea?
 Paunasul codrilor,
 Voinicul voinicilor!
 Cine-n lupta jos cadea
 Si-n urma-le ramanea?
 Voinicel tras prin inel,
 Moare-n codru singurel!
 
 
 
 
 |