Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Vasile Igna
(1944 - ?)

8 Poezii

Poezia de azi

Acestui april
de George Meniuc


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Roman Grue Grozovanul

Vezi toate poeziile poetului
Manastirile ce se ridicau in timpurile grele ale luptelor noastre cu vecinii erau destinate a fi si templul lui Dumnezeu si locuri de adapostire pentru batrani, pentru femei si copii, cand navaleau dusmanii in tara. De aceea manastirile aveau ziduri mari ca niste cetati, baste boltite si tainite pentru ascunderea sculelor, si erau mai mult cladite in locuri retrase, prin munti si in fundul codrilor.





I

Sus, pe campul
Nistrului,
Sub poalele cerului,
La coada
Ialpaului
Unde fat’ zmeoaicele
Si s-adun’ zarnoaicele,
Si s-adap’ leoaicele,
Multe-s, frate, si mai multe
Corturi mari, corturi marunte!
Iar in chiar mijlocul lor
Nalta-se-un cort de covor,
Un cort mare si rotat,

Poleit si naramzat,
Cu tarusi de-argint legat,
Parca-i cort de imparat!
Dar inuntru cine sede?
Dar in el cine se vede?
Ghirai hanul cel batran
Cu hamger bogat la san.
Multi tatari stau imprejur
Cu ochi mici, ca ochi de ciur,
Si stau toti ingenuncheti
Pe covor cu perii creti.
Iar la usa cortului
Sub stejarul mortului,

Este-un biet roman legat,
Legat strans si ferecat
Ca un mare vinovat.
Roman
Grue
Grozovanul,
Roman
Grue moldovanul
Care-a saracit pe hanul.
Doi tatari teapa-i gatesc,
Doi amar mi-l chinuiesc,
Dar el canta-n nepasare
Parca-ar fi la masa mare,
Si da semn de veselie
Parca-ar fi la cununie!..
Iata marzacitele
Si cu tataritele
Ca la hanul navalesc
Si cu toate asa-i graiesc:
„Alei!
Doamne han batran
Cu hamger bogat la san!
Fa cu
Grue ce vei face
Sufletul sa ni se-mpace,
Ca de cand s-a ridicat
Si-n
Bugeac
Grue-a intrat,
Multi tatari el ti-a stricat
Si tatarce-a vaduvit,

Fete mari a batranit,
Bugeacul l-a pustiit,
Bugeacul pe jumatate
Si
Cramul a treia parte!“ Ghirai hanul cel batran
Trage pala pe la san
Si cu glas crunt de pagan
Zice lui
Grue roman:
„Alei!
Grue viteaz mare!
De la mine n-ai iertare.
Spune-ncalte-adevarat
Multi tatari tu mi-ai stricat?“
„Alei!
Doamne han batran,
Lasa cel hamger la san,
Ca eu sunt pui de roman
Si nu-mi pasa de-un pagan!
De-i iertare sau de nu-i,
Tot cu dreptul vreau sa-ti spui
Ca de cand m-am ridicat
Si-n
Bugeac eu am intrat
Multi tatari, zau, ti-am stricat

Si tatarce-am vaduvit,
Fete mari am batranit
Si
Bugeac am pustiit,

De bahmeti l-am saracit,
Bugeacul pe jumatate
Si
Cramul a treia parte.
Iar
Nistrul cand l-am trecut,
Pod pe dansul am facut
Ca sa duc, sa car la noi
Averile de la voi;
Sa duc care mocanesti
Cu copile marzacesti
Si cu roabe tataresti.
Alei!
Doamne han batran,
Lasa cel hamger la san
Si-mi da moarte de roman,

Nu-mi da moarte de pagan,
Las’ sa ma marturisesc
Si de suflet sa-mi grijesc
La un popa crestinesc
Care zice din psaltire
In cea sfanta manastire,
Ca mult sunt eu vinovat,
De pacate incarcat;
C-am curvit cu sora ta
S-am rapit pe fiica ta,
S-am ucis pe frate-tau,
Viteaz mare cat un leu,
Care-a fost dusmanul meu!“

Ghirai hanul cel batran
Uita hamgerul la san,
Si cu glasul oterit
Pe loc a si poruncit
La marzaci de cei mai mari
Si la cincizeci de tatari
Pe
Grue sa-l duca-ndata
La cea manastire nalta!

II

Tatarimea purcedea
Si pe
Grue mi-l ducea
La cel popa crestinesc,
Sfant cu chipul omenesc,
Care zice din psaltire
In cea sfanta manastire;
Daca vedea si vedea,
Grue vreme nu pierdea,
Doua cruci numai facea,
Doamne-ajuta! el zicea,
Barda-n mana apuca
Si-n tatari se arunca
Ca un vant inviforat
Intr-un lan de grau uscat.
„Aman!“ ei cu toti racneau
Si din fata-i toti piereau!


Daca vedea si vedea,
El in graba se ducea
Chiar la grajdul hanului,
Hanului tatarului.
Cand la grajd el ce zarea?
Un bahmet ce tot sarea,
Un calut cam patrarel,
Iesea-n vara cincarel.
Grue mi-l apropia;
Mana-n coama ca-i punea
Si-n podele-l azvarlea,
Asa cal nu-i trebuia!
Dar colo, cat colo,-n fund,
Iata-un negru cal rotund,
Care soare n-a vazut
De cand ma-sa l-a facut.
La el
Grue se ducea,
Mana-n coama ca-i punea,
Din loc nici ca mi-l clintea!
Asa cal ii trebuia.
El afara mi-l scotea,
Frumusel mi-l inseua,
Inseua si-l infraua
Si pe ochi il saruta
Si pe dansul s-arunca.
Trei dezbinuri ca mi-i da,
Scantei verzi din ochi ii da,
Si deodata s-arata
Chiar la usa cortului
Sub stejarul mortului.
Ghirai han cat il vedea,
Ofta greu si mi-i zicea:
„Alei!
Grue, viteaz mare!
De la mine ai iertare,
De vrei numai sa te prinzi
Negrul meu sa nu mi-l vinzi,
Sa nu-l vinzi la ungurean,
Nici la turc tarigradean.
Sa nu-l vinzi nici la litean,
Ca liteanu-i om viclean.
Ci sa-l vinzi la un roman,
Ca-i om drept si bun stapan
Si de mana mai danos

Si de suflet mai duios.
El pe negrul de-a avea,
Tot de nunti mi l-ar tinea.
Eu la dansul l-oi vedea
Ori la nunti, ori la razboi,
Cand ne-om lupta noi cu voi.
El ca mi l-ar darui
Sau ca i l-oi cumpani
De trei ori cu venetici,
Venetici de cate cinci.“
Roman
Grue cam radea
Si din gura raspundea:
„Alei! mari, han batran!
Ori nu stii ca sunt roman?
De-s roman, sunt frate bun
Cu-orice cal viteaz nebun!
Iar de ai bahmeti fugari

Si de ai voinici tatari,
Bahmeti iuti sa ma goneasca,
Tatari crunti sa indrazneasca.
Da-le voie, da-le stire
Dupa mine sa se-nsire
Si s-alerge sa m-ajunga
Pe campia asta lunga.“
III

Ghirai hanul semn dadea,
Tatarimea purcedea
Pe cel camp nemarginit
Cu negara invelit
Si cu troscot coperit.
Tatarimea se-nsira
Si fugind se rasfira
Cate unul, unul, unul
Dupa negrisor nebunul,
Negrisor fugea, fugea,
Cum se fuge nu fugea,
Ci sarea tot iepureste
S-alerga tot ogareste
Nechezand tot voiniceste.
Alei! voi tatari pagani,
Vi s-a stins ziua de maini!
Iata
Grue da-napoi

Si s-arunca printre voi
Ca un vant inviforat
Intr-un lan de grau uscat;
Si cu negrisor nebunul
Va ia unul cate unul
Si din fuga va coseste
Si va taie chip snopeste
Si de-averi va curateste
Si de boala va scuteste
Si va lasa-n urma lui
Ca momai de-a campului!
Apoi
Grue se porneste
Si-n
Moldova se iveste
Ca un soare ce-ncalzeste,
Incalzeste si rodeste,
Ca mult bine-n lume face
Sufletul sa si-l impace.
Crestineaza
Si boteaza,
Da de fin
Cate-un tretin
Si de fina
O tretina.
Si cununa fete mari,
Fara grija de tatari,
Si ridica manastiri

Pentru timp de navaliri,
Iar pe negru sprintenel
Il face frate cu el,

Ca romanu-i frate bun
Cu-orice cal viteaz nebun!



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Roman Grue Grozovanul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2020 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani