Pe malul drept al Dunarii sunt multe sate locuite de romani pribegiti din
Moldova si din Valahia. Asemenó in Epir, Macedonia, Tesalia, Albania si Bosnia
se gasesc multe politii si sate in care locuiesc romani cunoscuti sub denumirea
de cuto-vlahi. Multi din ei sunt negustori, iar cea mai mare parte pastori.
Vezi in "Romania literara" publicata in Iasi in anul 1855 statistica poporimii
romane din Turcia Europei.
"Fa, badita, piatra-n zece
La ist mal curand de-i trece,
Ca suntem de soi roman.
Nu suntem de neam pagan. Despica Dunarea-n doua,
Sa facem dragoste noua, Colea-n umbra istor nuci Pe brate-mi sa mi te culci Sa facem dragoste dulci. Badita, la chip frumos,
Fa-n padurea cea din dos
Ca-i gasi un paltinel
Sa durezi luntre din el,
Si-i gasi doua nuiele
Sa durezi vasle din ele".
"Face-oi, puica, cum ma-nveti,
Face-oi luntre si lopeti
Sa despic Dunarea-n doua,
Cand a iesi luna noua". Iata soarele-a apus,
Crai nou se iveste sus.
Mandrul trage din lopata,
Trece Dunarea indata,
Iese-n valea inflorita,
Vede puica adormita,
S-o destepte-i vine mila,
Ca-i gingasa; ca-i copila.
Sa o lase-i vine dor,
C-are fata de bujor.
"Scoala, puica, sa ma vezi,
Sa ma vezi si sa nu crezi."
"Ai venit, ursitul meu?
Noroci-te-ar Dumnezeu!
Vina-n brate, vin', badita,
Sa-ti dau miere din gurita, Miere de floare de tei,
De-i gusta-o sa tot cei."
Pune poezia Romanii de pe malurile Dunarii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.