Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Vasile Igna
(1944 - ?)

8 Poezii

Poezia de azi

Acestui april
de George Meniuc


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Serb-sarac

Vezi toate poeziile poetului





I

Pe-n mijloc de
Tarigrad,
La cismeaua lui
Murad
Primbla-mi-se
Serb-Sarac
Pe-un cal negru din
Bugeac,
Voinicel si sprintenel,
Dar sarac ca vai de el!
Cu saia imbairata
Si salvari de ciorca lata,
Cotul cinci galbeni luata,
Cu camasa de matase,
Vitele-mpletite-n sase.
Cu picioarele-ncaltate
In opinci inharzobate:
Harzobul
Si galbenul,
Nojita
Si leita,
Cureaua
Si paraua.

Primbla-mi-se-n sus si-n jos
Pe fugaru-i cel frumos.
Unde negrul nechezea
Tarigradul se trezea,
Turcii toti ca alergau
Si pe
Serbu-l intrebau:
„Copilas de
Serb-Sarac!
Nu ti-e negrul din
Bugeac?
De ti-e negrul vanzator,
Eu iti sunt cumparator,
Ca vreau bine sa-l platesc!
Cu aur sa-l cumpanesc.“
„Nu mi-e negrul de vanzare,
Nici mi-e negrul de schimbare,
Ca-i voinic si-i pui de zmeu,
Si-i fugar pe placul meu!“
Nepoata sultanului,
Copilita hanului,
Hanului tatarului,
Pe
Serb iata ca-l zarea,

Din sarai, de la zabrea,
Si din gura-asa graia:
„Copilas de
Serb-Sarac,
Mult esti mandru si pe plac!
Vin’ colea, langa zabrea,
Sa-ti dau iuzluci cat ii vrea,
Negrul tau sa-l primenesti
Si pe maini sa-l potcovesti
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.
Ca stii, frate, pe la noi
Azi e miercuri, maini e joi,
Maini ies turcii la halca
Sus, in
Haidar-pasa,
Si oricine-a castiga
Roaba lui hanul m-a da!“

„Floricica din zabrea
Rasarita in calea mea!
De-ti sunt drag, de-ti sunt pe plac,
Maini vartej am sa ma fac
Sa vin turcilor de hac!“
„Copilas de
Serb-Sarac,
Mult mi-esti drag si-mi esti pe plac,
Dar eu, frate, mult ma tem
De cazlarul din harem
Cel cu chipul de arap,
Buzat, negru, ras pe cap
Si cu solzii mari de crap.
El ca-si are-un bidiviu
Cu sange de argint viu,
Un fugar neintrecut
Care soare n-a vazut


De cand ma-sa l-a facut“.
„De tinut unde si-l tine?“
„De trei ani e tinut bine
Intr-o bolta-ntunecata
Sub pamant, in grajd de piatra.“
„De hranit cu ce-l hraneste?“
„De doi ani il intareste
Cu floarea trifoiului,
Hrana dulce-a roiului.“
„De-adapat cu ce-l adapa?“
„Tot cu laptisor de iapa,
De si-l face lat pe sapa.
S-asa, frate, mult ma tem
De cazlarul din harem
Si de mandru-i bidiviu
Cu sange de argint viu;
Ca pe el de-a-ncaleca
Maini la jocul de halca,
Roaba lui
Hanul m-a da!“
„Floricica din zabrea
Rasarita-n calea mea!

Sa n-ai frica
De nimica,
Ca nu-i cal imparatesc
Ca negrul ist voinicesc!
Orice-alung
Cu el ajung,
Oricand plec
Pasari intrec!“

II

Trecea miercuri, venea joi,
Turcii mergeau cate doi
Ca sa joace la halca
Sus, in
Haidar-Pasa,
Si deodata toti plecau,
La fuga se aruncau,
Pe camp luciu se-nsirau.
Iar sultanul, stand pe cal,
Sub un verde cort de sal,
Barba neagra-si netezea
Si cu ochii urmarea.

Alalah! cai arapesti,
Alalah! cai tataresti!
Cum miscau copitele
Ca soimii aripele!
Dar cazlarul se-ncrunta,
Bidiviu-si intarta,
Pe toti turcii-i intrecea
Si-nainte se ducea.
Vai! de fata hanului,
Hanului tatarului,
Nepoata sultanului!
lata, iata
Serb-Sarac
Pe-un soimut de la
Bugeac
Ca venea, mari, venea
Cuvantul de-si implinea.
Pe cazlaru-l ajungea,
Ajungea si intrecea!
Iar cazlaru-l viclenea
Si din urma-i tot racnea:
„Copilas cu cal de foc!
Opreste negrul pe loc,
Ca-i pica potcoavele
Si-ti rapune zilele.“ Serb-Sarac descaleca,
Potcoavele cerceta
Nici un cui nu le cadea!
Daca vedea si vedea,

Bici de sarma el scotea
Si pe negrul opintea,
Sapte stanjeni ca sarea,
Pe arapu-l urmarea.
Punea scara
Langa scara
Si oblanc
Langa oblanc
Si darlog
Langa darlog,
Si din fuga cum venea
El in scari se-ntepenea,
De cazlari s-apropia
Doua palme-n ceafa-i da,
De pe cal il ridica
Si pe camp il arunca!
Se ducea bietul arap
Rostogolul peste cap,
Si pe camp se rastignea
Si in urma ramanea
Buzat, negru, parasit
Tocmai ca un ciung parlit!
Iar
Serbul se tot ducea,
De halca s-apropia
Si din fuga azvarlea
Djeridul sau chiar prin ea.
Apoi vesel se-nturna,

La sultan de se-nchina
Cu adanca temenea.
Iar copila hanului,
Hanului tatarului,
Nepoata sultanului,
Cu ocheana prin zabrea
Pe voinicu-l urmarea
Si cand
Serbul se-ntorcea,

Ea-nainte-i se ducea,
Cu nastrapa mi-l stropea,
Cu naframa-l racorea.
Apoi nunta se facea,
Si la nunta petrecea
In cantari si veselie
Cum e randul la domnie
Faceti-mi parte si mie!



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Serb-sarac pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2020 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani