Vazut-ati voi, cind primavara vine,
Acele flori plapande, delicate,
Care 'nflorite-abia, mor impacate
Vestind albastrul zilelor senine?
Asa poetul unor vremi uitate
Solit a fost de armonii divine
Ce-au fermecat o clipa din ruine
Tirgovistea cu vechile-i palate.
Cu el venea o 'ntreaga primavara
De cintece, - dar fu ursit sa piara
Trist sol sfios al zarilor albastre,
Simtind ca moartea timpurie-l darma,
Arunca-n zorii desteptarii noastre
Intiiul glas de trimbita de-alarma!
|