Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Marin Mincu
(1944 - 2009)

9 Poezii

Poezia de azi

Mac-Mac
de Ion Agārbiceanu
In tramvaiul care duce
Din
Lipscani in
Ghica
Tei
Plin de lume anonima

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Inserarea

Vezi toate poeziile poetului






Pe cind abia se vede a soarelui lumina
In virful unui munte, pe fruntea unui nor,
Si zefirul mai rece incepe de suspina
Pin frunze, pe cimpie cevasi mai tarisor;

P-acea placuta vreme in asta trista vale,
De zgomot mai de laturi eu totdauna viu,
Pe muchea cea mai nalta de ma asaz cu jale,
Singuratatii inca petrecere de tiu.

Intorc a mea vedere in urma, inainte,
In dreapta sau in stinga, cind sus, cind iarasi jos,
S-oriunde priviri multe a desfata fierbinte
Si inima si suflet gasesc mai cu prisos.

Cind o cimpie plina de iarba mi s-arata,
Pe care osteneste vederea alergind,
S-a caria vazuta de flori impestritata
Se-ntuneca cu noaptea pe caru-i-naintind,



Cind o dumbrava deasa, cu frunte prea mareata
Incoruneaza cimpul, s-arate mai frumos
Si nencetat din sinu-i ravarsa cu dulceata
Pa-ntinderea cinipiii un vint mai racoros.

Pe de o parte iarasi o girla sarpuieste,
Intocmai ca o pinza se vede alba-n jos
Si ni se pare inca in vint ca filfiieste,
Miscindu-se de pietre talazu albicios.

Cu ce placere inca s-aude de departe
Un glas de pastorite, un fluer de pastor,
Ce dupa cimp cu turma se-ntoarce la o parte
Si lasa, cind se culca, pe ciine pazitor.

Dar icea, mai aproape, s-aude o murmura,
De riu sa fie oare, ce curge nevazut?
Pe linga el cind trece pastorul, nu se-ndura
D-un pas sa-si departeze auzul un minut.

Cit colo filomila, de multa-ntristaciune
Ascunsa, in stuf, cinta cu glas patrunzator,
Ce prin
Eho se duce si altora le spune
Ca pieptul d-unde iese hraneste mare dor.

De laturi si zefirul asculta cu placere
Si pintre frunzi se plimba ca umbra de usor:
El numai citodata rugindu-se ii cere
Ca cintecul sa tie ceva mai multisor.

P-acea singuratate ce ochiul sus priveste,
Cind razile de soare natura stapinesc,
Indata ce si umbra de noapte se iveste,
Gramazile de stele incep de stralucesc.

Incet-incet si luna, vremelnica stapina,
Se urca pe orizon cimpiile albind,
Si plina de placere, c-o frunte mai blajina
Isi cauta de cale adesea multumind.

Acum si somnul vine usor, de odihneste
In braturile sale p-oricare muritor;
Fiinta milostiva de sus ii porunceste
Pamintului sa fie in veci mingiitor.

De multa nemiscare, ce face piste toate,
Vederea imprejuru-i se-ntoarce cu fiori,
Pamintul in somn dulce un geamat parca scoate
Si cerul ni s-arata acum mai cu racori.

Dar astui suflet jalnic, lipsit de mingiiere,
Odihna, multumire nu-i poci gasi de loc;
Oriunde veselia din inima imi piere,
Si de aceea umbla fugar din loc in loc.

Ce cauta nu stie, dar simte ca lipseste
Fiinta care poate sa-l faca fericit,
Si neputind gasi-o, in vreme ce-o doreste,
In negura mihnirii mai mult s-a ratacit;

Intocmai ca o luntre ce, sloboda pe mare,
Nu poate de furtune a mai gasi pamint;
Ce n-are nici nadejde, ca poate d-intimplare,
Cu vremea s-o arunce la margine vrun vint.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Inserarea pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate





Copyright 2020 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani