Am umblat cu sufletul incruntat, 
ei bine si doar sub causul pleoapelor mai puteam 
sa-mi pricep vocea pierduta pe gat.   Egal pretutindeni 
deodata nu, ei bine doar florile de cerneala 
ale visului, 
ei bine doar musculitele 
dimprejurul tulpinii de bibilica, ei bine 
doar urletul iscusit din 
umbra timpanelor, 
pareau niste vesti din care siroia apa, 
siroia apa din bandaje purtandu-ma smuls 
doar intr-o parte.   Prin fum si prin 
fum doar se stia umbra batjocorita in 
fiece noapte. in suflet lampa fila, 
fila.   Ochii decisivi 
isi pierdeau pleoapele decisive. 
Si sa vezi tevatura aleasa in preajma unui greiere apasandu-si labele pe pantecut. 
Pai bobitica de mustar verde fusese. 
  
Si sa vezi pestii 
catre mal innegriti 
de asezarea catranului la basica. 
Pai muscasera bietii din mal. 
Si sa vezi 
scamele dintr-o mana 
pazite de-un gardian. 
Pai daca te apuca speranta. 
Si sa vezi papica la inaltimea dintilor cum dispare. 
 
Pai daca nu-ti ajunge saliva 
puternica, 
saliva puternica. 
Si sa vezi o inima 
imbrancita 
de indoiturile cotului. 
Pai exista un simtamant somptuos prin care iti poti inchipui despre durere orice. 
Si sa vezi mortii ingropati in picioare. 
Pai daca nu mai e loc. 
Si pe stapanii zorilor de creta sa-i vezi, lovind cu var bunavointa de a trai.   Pe astia sa-i vezi, pisandu-te maruntel, pomenindu-te 
Pai asta insufletire se cheama! 
 |