Praful, ca o gratie neagra, 
ne inconjura si ultima farima de orgoliu,  
si ramincm cu o baltoaca in  
palma sau cu ce ramanem. 
 
Despre una si aha ar fi muhc de spus.   Eterna liziera a visului se estompeaza insa,  
si pentru a fi prezent dedesubt  
si deasupra aerul devine stanjenitor. 
 
Ultimele bule 
captate din plaminii poetilor, 
salutate sint totusi cu bunavointa.
 |