Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Eugen Ionescu
(1909 - 1994)

2 Poezii

Poezia de azi

Povestea Dochiei si ursitorile
de Mihai Eminescu
Creşte iarba, mări, iară,
Bătută de vânt de vară
Unde mi-i pădurea rară.

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Finul

Vezi toate poeziile poetului






In zori am plecat cu carul lui mos
Nichifor si cu cinci cosasi voinici la finetele noastre de dincolo de deal.
Cind am sosit acolo ne-a intimpinat o mireasma dulce, parca toti stupii din lume si-ar fi varsat peste pinza de flori mierea lor.
Cind am intrat in iarba inalta pina la briu s-a ridicat un nor de fluturasi care dormeau cu aripile strinse pe florile inspicate si o ploaie de roua scuturata ne-a udat picioarele.
Mos
Nichifor s-a uitat spre
Cornul
Caprii si a spus cosasilor:
-
Nu ploua, ma!
Asa mi se arata mie
O sa tie uscaciunea toata saptamina asta.
Apoi zvirlira mintenele, ciocanira nitel coasele, le detera pe cute si intrara in fin ca-ntr-o apa.
Purtau coasele parca ar fi tinut in mina un fulg, nu fier greu.


Sedeau in loc si numai din briu in sus se miscau usor leganat, iar in fata lor iarba ajunsa de sabia mortii cadea, valuri, valuri la pamint.
Pe la prinzul mic s-au oprit si s-au asezat sa manince merinde din traista.
Mos
Nichifor a aruncat o pala de iarba proaspata boilor, care imbucau cu lacomie

Hei, mai-ncet, ca-i usor mincatul, da'greu cositul, plavanilor!
Cit mincara incercai sa cosesc si eu.
Dar coasa in mina mea era ca o prajina de plumb.
Salele imi tremurau si ma trecura sudorile.
Dupa citeva opinteli izbutii sa tin dreapta si sa minuiesc coasa.
Dar, deodata, o usoara sovaiala ma facu sa-i scap virful in pamint.
Mos
Nichifor sari si mi-o lua din mina, de frica sa nu i-o rup.

-Apoi tocmai asa am patit eu cu condeiul, ca dumneata acum cu coasa mea.
Am vrut sa ma iscalesc pe-o petitie si am apucat betisorul cu ciocul de otel inmuiat in negreala.
Da'credeam ca n-o sa-l pot ridica, asa de greu era.
L-am scapat de vreo doua ori jos; l-am sucit si l-am rasucit pina m-am lasat pagubas.
Ma insemnase o circalitura de slove mai rau ca o zi de coasa.
Curgea naduseala broboane pe frunte
Noi stim sa scriem cu alte condeie pe fata pamintului
Si luind coasa ca pe o pana se avinta iar in fineata.
Pina seara finul era culcat la pamint brazde, brazde, care urcau la deal ca treptele. intre brazde locul raminea golas.
Dealul tot ramasese ca un cap urias pe care un barbier l-a tuns, de i-a lasat numai scari si carari.

Am dormit noaptea acolo, linga foc de buturugi.
A doua zi, dupa ce finul s-a zvintat, cosasii l-au intors cu furcile, s-au apucat la pologit, adica au strins finul din fiecare brazda, la mijlocul ei, facindu-l polog sau valatuc.
Dupa citeva zile am urcat iar la finete.
Poloagele erau uscate.
Oamenii le-au strins mai multe
Ia un loc, porcoaie, si din porcoaie au facut capite, care au ramas acolo, in singuratatea pamintului si-a cerului, ca niste caciuli de uriasi.

Peste doua saptamini am urcat iar cu carele si-am incarcat finul sa-I aducem acasa.
Zburau furcile de la capite la caruta
Eu m-am catarat sus, in virful carului, si m-am leganat toata noaptea pe drum spre casa.
Aici, in ograda, carele au fost descarcate si finul a fost cladit in clai, cu mestesug, imprejurul unei prajini infipte in pamint.

Virful claii, tuguiat ca o turla de biserica, l-a facut mos
Nichifor, cel mai priceput cosas al satului.
Finul din claile facute de el nu-l ploua niciodata.
Apa se scurge ca pe tigle de acoperis, asa de mester e el la asezatul palelor de iarba.
El stie sa le aseze pe locul cel mai uscat, sa nu fie umezealajos, pune citeva grinzi dedesubt, pe care intemeiaza claia.
Chiar in mijlocul iernii, din claie iese un fin moale si galben, ca sculul de matase, pe care vitele-l maninca fara sa lase un fir.
Cind finul nu e bine pastrat se mucezeste si se strica, iar vitele nici nu se uita la el.
Finul nostru lasa foarte putine ramasite.
Finul de deal e cel mai bun.
Finul de mlastina are firul gros, cu cotoarele tari amestecate cu buruieni rele.
Hrana vitelor iarna este mai ales finul.
Daca finul e strins umed el se incinge.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Finul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate





Copyright 2020 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani