| As vrea sa stiu ce face norodu-ntreg de jivini, Cand pier innametite si ape si pamanturi,
 Iar tara e, din munte si pana jos in crivini,
 Batalistea ninsorii si-a celor patru vanturi.
 
 As sta-ndelung de vorba cu ursii din barloguri,
 Sa-mi spuna cum e iarna la dansii in bungeturi.
 Cand peste zmeuri suri zapada cade-n stoguri
 Si zace cat capita pe rugii din mureturi.
 
 Dorm, grasi, in scorburi stupii, ticsiti de miere noua,
 Miresmele din lume acolo-s stranse cheaguri,
 In timp ce ei, ca tancii, sug labele-amandoua
 Si mormaie, saracii, visand ca sug din faguri.
 
 Cum ies acum bursucii, cam naraviti la lene.
 Cand nu-s croite partii prin grelele omaturi?
 Cum mai razbat puiendrii si vulpile viclene
 
 Cu cozile ihvoalte, taras ca niste maturi?
 
 De veverita insa chiabura si-nfoiata
 In vechea ei scurteica, nu-mi pasa ori ce-ar spune,
 Ea fura toata vara si-ascunde la poiata
 Iar iarna sta pe vine si sparge-n dinti alune.
 
 Mai mila mi-e de corbii ce spun cui sta sa-i creada
 Ca-n cuib le crapa oul de gerul bobotezii;
 De ciutele ce scurma cu unghia-n zapada
 Si nu gasesc o frunza cu ce sa-si tina iezii.
 
 Gandesc la vierul trupes, cum nu-i ingheata teful
 Catand cu grohot jirul sub neaua-n cladaraie?
 Mi-e tare drag coltosul ca nu-si prea strica cheful
 Ci darj, doar pentr-o ghinda se pune la bataie.
 
 As infrunta cu lupii vifornita cumplita
 Pasind, ca niste umbre, insiruiti pe brana
 Si n-as lipsi din haita in noaptea sorocita.
 Cand
 Sfantu-Andrei ii cheama sa le imparta hrana.
 
 Mi-ar spune bietii iepuri cum si-amagesc dusmanii,
 Cum scapa vii din gura potailor calice
 Si ca dovada multor prigoane si patanii
 Mi-ar arata chiar pielea julita de alice.
 
 M-as strecura la serpii inteleniti in gauri,
 La broasca ce se ingroapa de vie ca fachirii
 Sa prind sfiosul scancet al vietelor din hauri
 Murind strivit sub alba mutenie a firii.
 
 |