Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Eugen Ionescu
(1909 - 1994)

2 Poezii

Poezia de azi

Povestea Dochiei si ursitorile
de Mihai Eminescu
Creşte iarba, mări, iară,
Bătută de vânt de vară
Unde mi-i pădurea rară.

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Gospodarie

Vezi toate poeziile poetului
22 februarie 1915,






Imi place sa vorbesc cu mosu-meu, un batrin voinic la trup si istet la minte, desi nu prea ne potrivim la pareri.
- $i zi asa, nepoate, dupa voi astia firoscosii de acum, boalele nu mai sint de la
Dumnezeu
-
Dar n-au fost de la
Dumnezeu niciodata, mosule, ci totdeauna au venit din nepaza, din necuratenie, din fel de fel de naravuri rele cu care ne stricam sanatatea, ca bautura, tutunul
-
Ba parca spuneai odata de niste lighioi, nu stiu cum
Ie zice
-
E adevarat, mosule: boalele molipsitoare sint pricinuite de niste viermusi nezariti cu ochiul omului si cari se iau de la bolnav la cel sanatos; stii, ca ai apucat destula ciuma si holera in tara.
-
Bata-le sa le bata de spurcaciuni, zice mosul zimbind cu siretenie; dar de unde le-ati mai scos daca nu se vad cu ochii?


-Apoi se vad cu ochian, mosule, care mareste lucrurile
-
Aha, ochian de alea care arata pete in soare si muste in luna
-
Degeaba rizi, mosule, intii sa pui ochii sa vezi ce arata si pe urma sa vorbesti.
-
N-as pune ochii sa-mi platesti!
Ca ochii mei, cit sint acuma de batrin, dar nu-i dau pe toate ochianele voastre!
-
Sa fii sanatos, mosule, nici nu-i nevoie, ca sint ei destui care se uita, spre folosul tuturor, raspunz eu cam otarit.
-
Ba fara gluma, o drege mosul, cum poti sa vezi, macar cu ochianul, un lucru care nu este?
Cind nu este nici o lighioaie pe care s-o vaz eu cu ochii ca da boala, ce-o sa mareasca ochianul?
Eu ramii pe ginduri, iar mosul ride pe sub mustati ca m-a infundat.
-
Bine, zic eu, mosule, hai sa intram in casa sa-ti arat ceva.
Batrinul se ia dupa mine, pufuind din lulea; intram amindoi in odaia dinspre miazazi, unde bate soarele.
Trag jos perdelele si fac umbra, apoi intreb pe mosu:
-
Vezi ceva, mosule, in vazduh? -Nimic, nepoate
-
Dar acum? si dau la o parte un colt de perdea cit sa patrunda o raza de soare.
Uite-te bine, ii zic, in raza de soare nu-i nimic?
Si in acelasi timp bat cu piciorul in podele, sa se inalte pulberea.
Mii si mii de firisoare, nevazute pina atunci, roiesc in cuprinsul razei de soare misunind ca niste vietati.
-
Nu vaz nimic, zice mosul iar.
-
Cum, nu vezi asta? si-i mai scutur o carte.
-
Apoi, asta e colb, amestecat cu fum din luleaua mea.
-
Ce-o fi, ce n-o fi, e vorba ca il mai vezi in alta parte decit in bataia razei de soare?
-
E drept ca nu-l mai vaz.

-Vrea sa zica, iata un lucru nevazut de ochi cum este firisorul de praf, dar care cind strabate in raza de soare ajunge dintr-odata sa fie vazut.
Tot asa si cu viermusii boalelor.
-
Ce ma tot prostesti tu pe mine, se supara mosul.
Asta e colb si fum.
Dar viermusii e altceva, ca nu-i cunosc si nu i-am vazut niciodata.
-
Ba e acelasi lucru, raspund eu.
-
Ma nepoate, zice mosul, iesind pe usa: ce-mi spui tu cam isi aduce cu ghicitoarea, intr-un virf de plop un iepure schiop, treiera la bob paiele cadeau, boabele s-atirnau
Daca ai altceva de spus, bine, daca nu, lasa-ma in pace, ca mi-e lehamite de atita colb si vorba!
Dar eu ies dupa el si nu-l slabesc, ca stiu ca e aproape sa-l ramii, cind incepe mosul s-o ia acasa.
-
De ce fugi?
Rogu-te, ce se intimpla cind arunc o bucata de zahar intr-un pahar de apa?
Mai se vede zaharul?
Mosul vrind-nevrind trebuie sa-mi raspunza: „Nu se mai vede, ca se topeste".
-
Si fiindca nu se mai vede, fiindca se topeste, inseamna ca zaharul nu mai este acolo, in paharul cu apa?
-
Ba este, dar s-a topit.
-
Apoi topirea nu este decit desfacerea zaharului in mii si mii de firisoare, asa de mici incit sint nevazute, imprastiindu-se in apa din pahar.
Daca iau o picatura din aceasta apa si o pun la ochian, am sa vad firisoarele de zahar cum vad viermusii in singele ori scuipatul bolnavilor, unde nu-i puteam zari cu ochii
Dar mosul nu mai m-asculta, ci se indreapta spre fundul gradinei, pufuind necajit din lulea si mormaind cum are obicei cind vrea s-o sfirseasca: pacat de banii ce i-a cheltuit bietul tat-tu cu tine!




Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Gospodarie pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate





Copyright 2020 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani