Din negrul noptii albe care ma tine treaz,
Nu pot macar afla cum sa ofer un glas
Durerilor ce striga furioase ca nu pot
Sa fie auzite de cineva ce poate ca sa repare tot.
Si iar ma-ntorc in valuri de mari necunoscute,
Ma-nec in neputinta durerii mele mute,
Lasandu-ma in voia sublimului inot
Catre un tarm al vietii unde sa simt si eu ca nu mi-e greu sa pot.
Doar somnul ma salveaza strigandu-ma din perne,
Cu promisiuni de vise ce-ascund in ele perle.
Si las din mana visul inotului spre mal
Si ma scufund in alt vis pe care somnul sfant mi l-a promis ca dar.
|