| Dorul tau ma indruma sa iti compun In multe randuri pe care le astern
 Vorbele oneste, in loc sa le spun,
 Exprim astfel sentimentul etern.
 
 Penita-mi e de ajutor, ca si o calimara,
 Atunci cand printr-o scrisoare vreau
 Sa diminuez distanta care ne separa.
 Cuvintele de clipele noastre-mi aminteau.
 
 Te voi astepta din nou in pragul casei mele
 Cu evantaiul deschis, ascunzand ochii timida,
 Iar mainile-mi vor fi acoperite de dantele
 Ignorand vremea din ce in ce mai torida.
 
 Ma vei imbratisa tu oare ca altadat',
 Cu mainile tale elegant ca-ntotdeauna?
 Sigur voi recunoaste ca totul este adevarat:
 Cand te-am vazut intaia data, a suras fortuna.
 
 
 
 
 
 |