Cununile de laur
Parca-am ramas eu sangur pe pamant,
In cer, ca-ntr-o clopotnita uitata
E-un clopot greu care-a uitat sa bata
Cu funia purtata-n nori de vant.
Cum inainte nu mai este vreme
In urma mea, din nu stiu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Incepe nu stiu cine sa ma cheme.
Si pasii mei rasuna dupa mine
Ca niste bulgari care nu m-ajung,
Rasuna tot in jur asa prelung,
Tot golul-n care nimeni nu mai vine.
Incepe a umbla singuratatea,
In jurul meu ca o multime mare,
Prin bezna cad furnici ce vor sa care
In musuroaie mari, pustietatea.
Se naruie-ntunericul din nou,
Si-n noaptea-n care-s singura fiinta,
Pamantu-mpovarat de suferinta,
Culcandu-se-ngenunche ca un bou.
Pune poezia Cununile de laur pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
Copyright 2023 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani Alexandru Macedonski
Alexandru Vlahuta
Ana Blandiana
George Bacovia
George Cosbuc
George Toparceanu
Grigore Vieru
Ion Barbu
Ion Minulescu
Ion Pillat
Lucian Blaga
Marin Sorescu
Mihai Eminescu
Nichita Stanescu
Nicolae Labis
Octavian Goga
Stefan Octavian Iosif
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Voiculescu