| 
 Iti spuneam odata ca sint piatra
 ceea ce nu stiai
 era ca fiecare piatra a trait somnul pietrei
 si a vazut cum vad si eu
 prin somnul pamintului,
 prin somnul aerului,
 prin somnul apei,
 prin somnul trupului.
 Numai nesfirsitul dans al luminii
 n-am reusit sa-l vad pentru ca lumina,
 lumina nu doarme niciodata!
 Si-atuncim-am intors
 in somnul pietrei si-n mine,
 in uitare si-n aduceri-aminte,
 ascunzindu-ma in miezul muntelui
 unde ochii ce privesc,
 nu pot patrunde!
 
 |