Intr-un amurg de vara, m-a coplesit un doi De casa viei noastre cu florile-n razor, Coliba ce-si propteste pe brinci tuguiu-n vale Parfumul crud al frunzei de nuc ce-adie-n cale Si pe butucii poamei cu rod mustind sub teascuri, De rumenele focuri palalaind sub vreascuri De toamna-n fumuri sure, brumata, ca un strugur, Ce-mi incoltea pe dealuri a nostalgiei mugur. Si-mi mai aduc aminte de nopti cu stele, salba
Cind se-ncurca-n decorul livezii, luna alba,
Porneam cu mine insumi, tirziu, ca un lunatic
Sa-mi plimb tristetea toamnei, strein si singuratic
Pe linga stoguri aspre si prin cositul fin.
in umbra lor, pe-atuncea, dormea vier batrin
Si se trezea vierul din ierburi si pelin
Din crama lui de suflet, trecutul, ca un vin
imi imbata auzul, cu-n glas puternic, plin
Batrina lui poveste e azi mucegaita,
Si crama lui de suflet sub cruce-i naruita.
Pe unde-or fi acuma culesurile viei
Cind masuram cu pusca, tacerile cimpiei,
Si-mi raspundeau in chiot prelung, culegatorii
Cu miinile pe uger de vita, prin podgorii
Iar mai tirziu, prin miristi de ma-ntorceam spre casa
Un tiriit de greieri simteam cum nu ma lasa
Cind o tacuta umbra pe sub acoperisul
Ce spinzura paianjeni, se strecura usor,
Era o tresarire prin mine, ca-n frunzisul
Pe care-o potirniche il sfredeleste-n zbor
Strajeri ai amintirii, pe-a sufletului locuri,
Sinteti precum vierul era peste mosie,
Coliba, stoguri aspre, cules tirziu de vie,
Si toamna lucratorii, cu rumenele focuri
Pune poezia Aduceri aminte pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.