| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Femeia in Negru de Nicolai Costenco Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Bachanala
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Virgil Gheorghiu
|
|||
| (Poema antica) | |||
|
|
|||
| Albe, mesele de marmur, cu-ornamente de Corynt, Raspindesc parfum de roze, de narcysuri, de Iacynt; Salile de mozaicuri, cu statui si colonade isi revarsa clar lumina sub boltitele arcade Ca sarutul de femee e caldura-mbatatoare Caci el, regele placerii, Nero, vrea o sarbatoare Cu fecioare ca din basme, mai aprinse ca Sodoma; Nobilime, vin, desfriuri, curtezanele din Roma, Tot ce are-ntreg imperiul, mai sublim si mai frumos, Sa se-adune noaptea in palatu-i pretios Bate miezul noptii tainic. Grele usi de bronz, deodata, Dezvelesc, deschise-n laturi, maretie fermecata ; Curg in val de armonie, in acorduri dulci de lira, Candizi crini, ninsori de floare, ce petale-fulgi rasfira Vin de Creta, de Marsala, spumega-n. adine de cupe Cind, un ris salbatic intra, si suavul farmec rupe Navalesc ca zeii veseli, tineri cu figuri de-Apollo, Cari mai sper ca prin betia, prin desfriul de acolo Sa vibreze coarda noua de iubire patimasa; Filosofi fara doctrina, dar cu forta uriasa, Toti poetii fara lauri, toti artistii enigmatici, Visatori cu pofte-ascunse, dornici, lacomi, singuratici, Tuturora le rid ochii, vrind la marea Bachanala Sa ocupe loc de frunte si sa intre-ntii in sala. Epicurianul Xenon, stoicul cel blind Ravenus Aretusa ca o nimfa Cleo, blonda ca o Venus, Myrtys neastimparata, cea cu ochi de caprioara Care-n leaganul de solduri are-un. ritm ce te-nfioara, Melancolica Almeea, Titius satyrul vremii Si sofistul grec Agoras, un celebru al dilemii Peste paturi invelite in matasa purpurie Si pe care un fir de aur impletit cu maiestrie Vrea s-arate prin simboluri viitorul Romei sfinte, Se asaza toti in freamat de suris si de cuvinte. Aristcus cintaretul cu privirile-i domoale Urmareste printre oaspeti dansatoare-aproape goale : Pus-a dinsul ochi pe una ; si-n pofida asteptarii ii desmiarda lin, vecinei, coapsa, linia spinarii. Ca talazurile marii, murmur, riset de pahare, Strigate de voluptate, de aprinsa desfrinare, Se pornesc ca din adincuri unde-i vesnica furtuna ; Melodii orientale de harem, bizare suna, Sclavele aduc pe brate talere d-email verde, Si un abur de mincaruri, ca o jertfa-n sus se pierde Fedra care scrie versuri, spune-o antica poema ; Septimus ii vede numai dintii ca o diadema, Si-i gelos de fericitul ce-ar primi o muscatura Iar Torquatus si cu Vesta stau de mult timp, gura-n gura Nubis e provocatoare in dorinte de Frinee ; Manlius se zapaceste, ochii mici, acum scinteie Amforele insirate se desarta intr-o clipa E orgia mare-a noptii, viata carnii e-n risipa Si-n cintari orientale si-n acorduri dulci de lyra, Candizi crini, ninsori de floare peste toate se resfira Nero, Nero, imparatul si artistul, iata-l, vine ! El, stapinitorul Romei si al muzelor divine ! Repetau cu ochi de spaima si de muta adorare Sclave ce i se prosterna, genuncheaza la picioare Ulmus, un estet retoric il intimpina cu-ovatii Si-i curgeau din suflet girla, laude si admiratii "Tu esti zeu atotputernic ce te-nduri s-arunci lumina Peste-o Roma pacatoasa zvircolindu-se in tina Care umbra nestiuta, oare ce destin suprem, Ne impartasi norocul ca-ntre noi sa te vedem ? Tu esti ziua, esti viata de nectar, de meiodie, Esti profet al fericirii ! Magnus Nero, slava tie !" imparatul doar suride, insa nimeni nu-l pricepe Linga el, Urbinus vine, pe un moale ton incepe, Pe cind colturile gurii lasa fire lungi de balii : "Nu sunt vrednic sacre Nero, nici ca sa-ti dezleg sandalii : Ale Rome-ntregi elogiuri, adunate impreuna N-au puterea inspirat-a sunetului tau pe-o struna ; Ginta ! Readu extazul, ca Orpheus, cind vibreaza Pe nemuritoarea-ti lyra, mina alba ce viseaza Idol ! Preamarind splendoarea-ti, gratiile frumusetii Vrednici sa-ti atinga toga, doar de-or fi Romanii, bietii !" Si asa se succedara retori multi, si fara soti; Nero rasturnat pe paturi, plictisit privea la toti; insa fata lui se schimba ; se ridica masinal Agitindu-si bratu-n laturi, sacerdotic si teatral, De-o statuie-si sfarma cupa si ca un nebun, urlind Vocea-i tuna ; catre oaspeti de minie fulgerind : "Asta pregatiti aicea, nobilime ? Mascarada Ce imi otravesti urechea cu veninuri de tirada Sa va stau cuminte-n preajma ca scolarul mic la cursuri Am venit ? S-aud cum toaca limba voastra seci discursuri ? Ce facut-ati pentru mine ? nascocit-ati vreun miracol ? Unde e ceva ce nu stiu, sa intimpin un obstacol ? Pina-n margini tot zarit-am ; eu doresc neprevazutul Ca surpriza tainuita din intiile-nceputuri Pentru mine voi aprins-ati candelabre asta noapte ? Pentru mine sinuri roze se descheie oare, coapte ? Cine crede basmul asta ? va gindirati voi la mine ? Fiindca-mpodobiti minciuna cu panglici de vorbe fine, Cind flaminzi ca lupii, buzna, in a turmelor virtej Amortirati fibra carnii de la talpi pin-la gitlej, Sa ma-nsel ca fara mine nu ar fi avut menire Bachanala, si ca-n lipsa-mi, ati fi incercat mihnire ? Lingusirile de curte tot au insa-un lucru bun : Frazele aristocrate, in urechi estetic sun Dara miezul, dedesubtul il cunosc, e plin de fiere Voi elita mea sireata ce purtati in miini putere, Cu o inima corupta, ce mister ati mai pastrat ? Unde-i Afrodisiaca ? sa o vad neaparat Pe sub pielea-i stravezie, viata rosie cum tipa Ea pe mine ma indeamna sa-i aduc dorinti de-o clipa Aduceti aici ispita Afrodisiaca, Eva, Ca in trup sa-mi injecteze, o turburatoare seva" Furisata, goliciunea se strecoara-n pasi de vulpe Nero, des din ochi clipeste, prea sint albe a ei pulpe "Hai te-aseaza linga mine sclava Afrodisiaca Ca s-aud cum fluxul carnii simturile mi le-neaca" Si pe patul cu simboluri aurii, si inflorit, Ti se pare ca Salmacis doarme cu Hermafrodit Sala este acum rodul unei Rome decadente ; Plastica realizare-a curtezanelor demente Aretuza-si moaie parul intr-o amfora sabina ; Cleo doarme c-o zimbire resemnata si senina. Myrtys neastimparata, melancolica Almeie, Adormite string in brate alte sinuri de femeie Cum stau ele-mbratisate, in ai somnului zefiri, Vad desigur nimfe-n goana, urmarite de Satyri Strigate de voluptate, riset, freamat, desfrinare, Ca talazuri obosite se cobor spre fund de mare. Crinii mor striviti pe paturi, insa nu mai cad de sus Si orgia bachanalei, catre ziua, a apus Sala-n zorii rosi e calma Nero-i trist de toata insa Fata lui de vin udata pare bugeda si plinsa ;i in plamada lui de ginduri plasmuite in orgie incepusera sa creasca, drojdii, viermi de nebunie Simte-n creieri o sageata ; glas inalta, monstruos Printre risetu-i metalic se aude cavernos ; "Noaptea asta arde simtul, nobilime de Sodoma, Miine noapte, tineti minte, veti privi cum arde Roma.. |
|||
Pune poezia Bachanala pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |