Bachanala

Vezi toate poeziile poetului
(Poema antica)



Albe, mesele de marmur, cu-ornamente de
Corynt,
Raspindesc parfum de roze, de narcysuri, de
Iacynt;
Salile de mozaicuri, cu statui si colonade isi revarsa clar lumina sub boltitele arcade
Ca sarutul de femee e caldura-mbatatoare
Caci el, regele placerii,
Nero, vrea o sarbatoare
Cu fecioare ca din basme, mai aprinse ca
Sodoma;
Nobilime, vin, desfriuri, curtezanele din
Roma,
Tot ce are-ntreg imperiul, mai sublim si mai frumos,
Sa se-adune noaptea in palatu-i pretios
Bate miezul noptii tainic.
Grele usi de bronz, deodata,
Dezvelesc, deschise-n laturi, maretie fermecata ;
Curg in val de armonie, in acorduri dulci de lira,
Candizi crini, ninsori de floare, ce petale-fulgi rasfira
Vin de
Creta, de
Marsala, spumega-n. adine de cupe
Cind, un ris salbatic intra, si suavul farmec rupe
Navalesc ca zeii veseli, tineri cu figuri de-Apollo,
Cari mai sper ca prin betia, prin desfriul de acolo
Sa vibreze coarda noua de iubire patimasa;
Filosofi fara doctrina, dar cu forta uriasa,
Toti poetii fara lauri, toti artistii enigmatici,
Visatori cu pofte-ascunse, dornici, lacomi, singuratici,
Tuturora le rid ochii, vrind la marea
Bachanala
Sa ocupe loc de frunte si sa intre-ntii in sala.

Epicurianul
Xenon, stoicul cel blind
Ravenus
Aretusa ca o nimfa
Cleo, blonda ca o
Venus,
Myrtys neastimparata, cea cu ochi de caprioara
Care-n leaganul de solduri are-un. ritm ce te-nfioara,
Melancolica
Almeea,
Titius satyrul vremii
Si sofistul grec
Agoras, un celebru al dilemii
Peste paturi invelite in matasa purpurie
Si pe care un fir de aur impletit cu maiestrie
Vrea s-arate prin simboluri viitorul
Romei sfinte,
Se asaza toti in freamat de suris si de cuvinte.
Aristcus cintaretul cu privirile-i domoale
Urmareste printre oaspeti dansatoare-aproape goale :
Pus-a dinsul ochi pe una ; si-n pofida asteptarii ii desmiarda lin, vecinei, coapsa, linia spinarii.

Ca talazurile marii, murmur, riset de pahare,



Strigate de voluptate, de aprinsa desfrinare,
Se pornesc ca din adincuri unde-i vesnica furtuna ;
Melodii orientale de harem, bizare suna,
Sclavele aduc pe brate talere d-email verde,
Si un abur de mincaruri, ca o jertfa-n sus se pierde
Fedra care scrie versuri, spune-o antica poema ;
Septimus ii vede numai dintii ca o diadema,
Si-i gelos de fericitul ce-ar primi o muscatura
Iar
Torquatus si cu
Vesta stau de mult timp, gura-n gura
Nubis e provocatoare in dorinte de
Frinee ;
Manlius se zapaceste, ochii mici, acum scinteie
Amforele insirate se desarta intr-o clipa
E orgia mare-a noptii, viata carnii e-n risipa
Si-n cintari orientale si-n acorduri dulci de lyra,
Candizi crini, ninsori de floare peste toate se resfira

Nero,
Nero, imparatul si artistul, iata-l, vine !
El, stapinitorul
Romei si al muzelor divine !
Repetau cu ochi de spaima si de muta adorare
Sclave ce i se prosterna, genuncheaza la picioare
Ulmus, un estet retoric il intimpina cu-ovatii
Si-i curgeau din suflet girla, laude si admiratii „Tu esti zeu atotputernic ce te-nduri s-arunci lumina
Peste-o
Roma pacatoasa zvircolindu-se in tina
Care umbra nestiuta, oare ce destin suprem,
Ne impartasi norocul ca-ntre noi sa te vedem ?
Tu esti ziua, esti viata de nectar, de meiodie,
Esti profet al fericirii !
Magnus
Nero, slava tie !" imparatul doar suride, insa nimeni nu-l pricepe
Linga el,
Urbinus vine, pe un moale ton incepe,
Pe cind colturile gurii lasa fire lungi de balii :
„Nu sunt vrednic sacre
Nero, nici ca sa-ti dezleg sandalii :
Ale
Rome-ntregi elogiuri, adunate impreuna
N-au puterea inspirat-a sunetului tau pe-o struna ;
Ginta !
Readu extazul, ca
Orpheus, cind vibreaza
Pe nemuritoarea-ti lyra, mina alba ce viseaza
Idol !
Preamarind splendoarea-ti, gratiile frumusetii
Vrednici sa-ti atinga toga, doar de-or fi
Romanii, bietii !" Si asa se succedara retori multi, si fara soti;
Nero rasturnat pe paturi, plictisit privea la toti; insa fata lui se schimba ; se ridica masinal
Agitindu-si bratu-n laturi, sacerdotic si teatral,
De-o statuie-si sfarma cupa si ca un nebun, urlind
Vocea-i tuna ; catre oaspeti de minie fulgerind :

„Asta pregatiti aicea, nobilime ?
Mascarada
Ce imi otravesti urechea cu veninuri de tirada
Sa va stau cuminte-n preajma ca scolarul mic la cursuri
Am venit ?
S-aud cum toaca limba voastra seci discursuri ?
Ce facut-ati pentru mine ? nascocit-ati vreun miracol ?
Unde e ceva ce nu stiu, sa intimpin un obstacol ?
Pina-n margini tot zarit-am ; eu doresc neprevazutul
Ca surpriza tainuita din intiile-nceputuri
Pentru mine voi aprins-ati candelabre asta noapte ?
Pentru mine sinuri roze se descheie oare, coapte ?
Cine crede basmul asta ? va gindirati voi la mine ?
Fiindca-mpodobiti minciuna cu panglici de vorbe fine,
Cind flaminzi ca lupii, buzna, in a turmelor virtej
Amortirati fibra carnii de la talpi pin-la gitlej,
Sa ma-nsel ca fara mine nu ar fi avut menire
Bachanala, si ca-n lipsa-mi, ati fi incercat mihnire ?
Lingusirile de curte tot au insa-un lucru bun :
Frazele aristocrate, in urechi estetic sun
Dara miezul, dedesubtul il cunosc, e plin de fiere
Voi elita mea sireata ce purtati in miini putere,
Cu o inima corupta, ce mister ati mai pastrat ?
Unde-i
Afrodisiaca ? sa o vad neaparat
Pe sub pielea-i stravezie, viata rosie cum tipa
Ea pe mine ma indeamna sa-i aduc dorinti de-o clipa
Aduceti aici ispita
Afrodisiaca,
Eva,
Ca in trup sa-mi injecteze, o turburatoare seva"
Furisata, goliciunea se strecoara-n pasi de vulpe
Nero, des din ochi clipeste, prea sint albe a ei pulpe
„Hai te-aseaza linga mine sclava
Afrodisiaca
Ca s-aud cum fluxul carnii simturile mi le-neaca"

Si pe patul cu simboluri aurii, si inflorit,
Ti se pare ca
Salmacis doarme cu
Hermafrodit
Sala este acum rodul unei
Rome decadente ;
Plastica realizare-a curtezanelor demente
Aretuza-si moaie parul intr-o amfora sabina ;
Cleo doarme c-o zimbire resemnata si senina.
Myrtys neastimparata, melancolica
Almeie,
Adormite string in brate alte sinuri de femeie
Cum stau ele-mbratisate, in ai somnului zefiri,
Vad desigur nimfe-n goana, urmarite de
Satyri

Strigate de voluptate, riset, freamat, desfrinare,
Ca talazuri obosite se cobor spre fund de mare.
Crinii mor striviti pe paturi, insa nu mai cad de sus
Si orgia bachanalei, catre ziua, a apus
Sala-n zorii rosi e calma
Nero-i trist de toata insa
Fata lui de vin udata pare bugeda si plinsa ;i
in plamada lui de ginduri plasmuite in orgie
incepusera sa creasca, drojdii, viermi de nebunie
Simte-n creieri o sageata ; glas inalta, monstruos
Printre risetu-i metalic se aude cavernos ;
„Noaptea asta arde simtul, nobilime de
Sodoma,
Miine noapte, tineti minte, veti privi cum arde
Roma..


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Bachanala pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani