Cind rasfoiesc uitatele-mi poeme
Cu vechi ritmari, cu voce voalata,
Aud tonalitatea-ntunecata
Din neguri, ploi de toamne strinse-n teme
Vad la clavir, cu fata-ndoliata, O mina fara prieteni cum se teme ; Prin hornuri negre parca iarasi geme Virtej de iarna grea, insingurata.
Dintr-un amurg de stante vestejite, Privesc cum nestemate-n inflorire Azi scinteiaza-n zile neumbrite
E-o bucurie, poate amagire,
Ca versul meu din vremile cernite
Va sta fundal la noua stalucire !
|