De cind nascuta-i Venere din spume Sub cite forme corpu-i fu cintat! Delirul ei mereu framint-o lume, Si-n veci altaru-i pai-e laudat.
Vestalele moderne-s nevirgine; Stingind lumina sacrului lor foc Zeita ele-n umbra o evoc Cu mladieri din cele mai feline
Trecind usor pe aspre trotuare Stirnesc revolta simturilor brute ; Privirile inflacarate si pierdute Alearga odios spre sanctuare
Fardate, cu ochi ficsi, ca de papuse, in vorba lor aprinsa-nfrigurata Ridea isteria de un "odata" Cind fecioria lor de vis pierduse.
Veni si ziua cind iubii pe una; Parea mai solitara, mai tacuta ; Din inima ei stoarsa, prefacuta Ne-ncrederea venea intotdeauna
Si-n clipa cind spunindu-i totul, Nerabdator, in cuget de avint Doream profetic caldul ei cuvint: Ea dase unui trecator cu cotul
De dinsa cine-acuma stie ! E nimfa azi, ce-asteapta doar atit; Pe Satyri arzatori sa-i ia de git, Sa-i sature-n frenetica betie.
Stringindu-se din nervi spasmodic E prada-nfioratului sau chin Prin ritmul ei de calcul si metodic Strabate diabolicul suspin
Cind rolurile astea-s terminate Vestalo, si alcovul e-ntinat. Molohul senzual te-a blestemat Ca ii jertfesti iubirile in rate
|