Arcuindu-si pieptul, provele spre larg Fug de atipirea plasei de Razelm. Doruri le vibreaza-n virful de catarg, Aprinzind sarutul Sfintului Anselm.
Dupa ce prin porturi viscere incarca Muscind din nisipul escalei fierbinti, Nou inregistrate, arca dupa arca, Spala cu tacere ancora pe dinti.
Strinsa in centura vrilei sub carena Cumintea elice nu stia sa vada Cum ridica-un deget puiul de sirena, Cind un tren oceanic sus prin fum s-arata.
Mozolind luleaua, lupi sireti de mare Nu voiau sa afle drama cum le creste. Au baut din trombe plini de nepasare Ca de groaza noptii valu-ncarunteste.
|