Mi-e dor de o iubire etern imaculata Ca si netarmuritul zapezilor pe munti; Mi-e dor de o iubire senina si curata Ca un sarut sfielnic, venit prin ani carunti.
Mi-e dor de o iubire eterna ca lumina; Curata ca o ruga pornind in infinit; Mi-e dor de o iubire, mai vie ca divina Ciatare ce se-nalta pe-aripi de rasarit.
Sint clipe-apoi cind dorul o cheama tumultoasa Cum cheama scoica marii furtuna ce s-aude ; Mi-e dor de o iubire barbara si setoasa Ca navaliri din veacuri salbatice si crude
Iubirea o zarisem cindva de-a lungul vremii in mantia sarac-a visarilor pustii, Cum rataciti in noapte pe strazi, zaresc boemii Un spectru alb prin fumul de neguri cenusii
Si palid spre conturul nocturn si fantomatic
Ce-n volbura de ceata se departa dansind, Nestiutor intins-am cuprins de-un dor extatic intregu-mi dor dar bratul ce-l poarta-i singerind
inselatoarea forma gravata-mi sta in minte Sapind pe-ascuns tuneluri prin ginduri, ca-n zidiri Si cind tirziu de dinsa o sa-mi aduc aminte, Ecouri m-or strabate din ultimi naruiri
Mi-e dor de o iubire etern imaculata
Ca si netarmuritul zapezilor pe munti;
Mi-e dor de o iubire senina si curata
Ca un sarut sfilenic, venit prin ani carunti
|