A fost un plins incet in dimineata Cind murmuram doar un cuvint: plecare Terasa rece s-a-nramat in ceata Stirnind in miez de zi eclipsa mare.
Poemul ultim imi alunecase Din mina, parca-si cauta un rug Si-n urma ei odaia rasunase Ca un copac lasat peste cosciug.
Un ruj pe-o ceasca, un contur in perne,
Un ac de par, sapunul inca ud,
E recuzita teatrului zalud
Cu-o drama-n care nimeni nu discerne
|