I
A lumilor vreme neutru-mi va ninge Egalul etern al absentelor zile.
Nici cel mai drag prieten de-aici, n-o distinge Ramasa amprenta pe margini de file.
Poate voi sui dintre lucruri spre-aripa visata a morilor Preschimbat ca un abur de ceai in ondulatia norilor, Palida rasfringere din lacul clavirelor Stingindu-se ca o serata in clivajul safirelor.
Alina-ma, iubito, in somnul tau cind vezi Un rasturnat preumblet printre ere, Si prelunga avalansa de tacere Alunecand sa prinda umbra-ntre zapezi.
II
Rupindu-se din toarta luminilor, din miez Stelare vele albe pe anii ultimi cad. Cu-ascensiuni festive pe-al versului trapez S-a clatinat si stilpul acestui circ nomad.
Furasem din vlasia de scinteieri si viata
In sirinx prometeic o tandara tariei.
Ca-ntr-un dantesc supliciu, sub lacrima de gheata
Prin sloi abia strabate conturul bucuriei.
Vor trece implinindu-si plutonice manevre Prin cercuri largi de arbori pleoapele de scama. Ecoul pustiirii vibrind intre vertebre imi va aduce somnul padurii de arama.
Cu neuroni, o vreme voi fulgera semnale Si dor de regasire sa ma re-ntorc la voi. Peisaje din strafunduri m-atrag spre ele-agale Ca sa-mi desfasur noaptea sub zodiile noi.
|