da rana pe care am pierdut-o noi mereu in somn
- da pasarea oprita pe cer ca o rana. si
ultimele noastre dorinte ocolind
orasul invaluite in mare teama.
da uneori cind ma gindesc la
noi trebuie sa primesc din nou legea : in genunchi si pe
coate, o cine sintem
noi iubitii mei dar cine sintem
noi pentru ca sintem inca putini si
trebuia sa ne fi dat seama,
unui singur mai asteapta doborit ca un copil regesc pe treptele
scarii de jale
- acolo mai aproape decit mierea si mai departe decit tot ce se poate numi
groaza ori indiferenta
si mai aproape decit acest pocnet
minunat, lui sa-i cada o lacrima el sa-.si sape cu furie
un mormint in urechi : i se vor trimite
cuvinte intr-o caruta de cuvinte trasa de cuvinte, va fi
liniste va fi seara.
|