Daca ai sti ce rai alb imi creste inlauntru
cand ma privesti in ochi
nu ai mai vrea sa pleci
niciodata de aici.
Te-ai aseza sub pleoapa mea
ca un copil in brate de bunici
sub un brad de Craciun
si te-as lasa sa te joci
cu globurile lacrimilor mele
pe globul nostru ingeresc
inghetandu-le in fulgi.
Irisii mei ti-ar croi giulgi
si te-ar inveli in faguri de iarna;
te-as lasa sa mi-i ningi in stomac
din norii pielii tale dulci
reinventand
in zboruri de gheata
tremur de aripi de fluturi.
Nici nu stii cum imi coci
inlauntru
un cozonac de dor de tine
atat de mare incat
daca l-as oferi colindatorilor
care-mi canta despre nasterile tale
de fiecare data cand
te sarut pe frunte
ar insemna
sa ma ofer pe mine.
O, daca ai sti ce rai alb imi creste inlauntru! |