POEZIA DRAGOSTEI II - AUTOR, MARIANA CARDEI

Vezi toate poeziile din albumul ZORI SI ASFINTIT



NICOLAE

L-a adus Suzi acasa,
intr-o vara mai demult,
s-au placut si impreuna
catva timp au petrecut.

L-am tratat ca pe un fiu,
ce s-a intamplat nu stiu,
Imi zice si acum mama,
pe el Nicolae-l cheama.

Nu e Tarul Nicolae
si nici fante de Obor,
E baiat de Colentina,
istet, si curtenitor.

Ca nu-i Sfantul Nicolae,
este purul adevar,
prietenii il striga Nicu
si-i baiatul lui taticu.

Pentru Suzi, Nicolae
uneori e Nicusor,
isi dorea probabil fata
sa aiba un fratior.

Nu le-a fost dat impreuna
sa isi faca viitor,
Soarta i-a ales pe altii
sa fie perechea lor.

Toate, una peste alta,
sunt o lectie de mareata,
ei vor fi mereu prieteni
bucurandu-se de viata.













MARIE, DRAGA MARIE,

Azi iti daruiesc o floare
Sa ti-o prinzi la cingatoare
Sau poate la palarie
Cum iti place tie.
O floare de busuioc
Sa-ti poarte noroc.
"La multi ani!"

O alta Marie.































VIS

Ma cuprindeai timid in brate,
ma sarutai, ma dezmierdai
si imi sopteai cuvinte tandre,
cuprins de vraja imi zambeai.

Eu m-am lipit usor de tine,
cu un sarut te-am rasfatat,
eram doar noi la tarmul marii
si briza adia spre larg.

Se-ntunecase orizontu-n zare
si intr-o clipa am vazut,
cum Luna-n nori a disparut
luand cu sine marea.

Sinistru totul imi parea.
dune, nisipuri miscatoare
si pescarusii-n zbor gemeau
nemaigasindu-si de mancare.

Deodata insa m-am trezit
in dormitorul insorit
de la Hotelul "Comandor"
avand in fata marea

Verde ca jadu-i Marea Neagra,
valurile-s creste de spuma alba,
cu alge si cochilii impodobiti
acasa ne-ntoarcem bronzati, fericiti.





















IDILA

Privirea ta ma tintuia
avida-n asteptare,
am tresarit si am raspuns
la marea ta ardoare.
Iubito, incet ai murmurat,
esti marea provocare

Un camp magnetic
ne unea in al iubirii vals
si-n clipa care a urmat
m-ai invitat la dans;
treceam in urmatorul an,
mai era doar un pas.

Sfioasa, lent m-am ridicat,
cu-n zambet m-ai imbratisat.
O vraja veche de cand lumea
ne cuprindea feeric
si ochii tai ma adorau
sclipind in intuneric.

Frumosi si fericiti eram,
cu patima ne sarutam.
O aventura amoroasa
ce ne-a unit pentru vecie
sadindu-ne in suflet dorul
de dragoste si poezie.
















FAUN - ZEUL FECUNDITATII

Pe luciul lacului gliseaza
- frumoasa, dulce, libertina,
in voaluri fine - o codana -
o libelula diafana .

In ritmul muzicii-n surdina,
cu gratie de balerina,
cu gesturi ample-si exhiba
al corpului mister.

Prin dansul ei marturiseste
iubirea pentru printul care
i-a daruit ieri un buchet
din albe lacrimioare.

Din fundal tasneste Faun
si incearca sa o fure,
s-o duca-n poiana verde
din tainica padure.

In brate-o ia si-n piruete
aluneca pe gheata,
pe "Bolero" de Ravel
o cucereste plin de zel.

Este dorinta patimasa
ce-i captiveaza si-i uneste
intr-un sarut prelung
si gheata-ndata se topeste.

Aplauzele-n cascada
consacra fecunda pereche,
pe Faun deghizat in print
si muza eterna poveste.










POEZIA DRAGOSTEI

Intai mi-a aparut in vis
- satucul interzis
Apoi, a fost un inceput,
cand in Iran l-am revazut;
si-n Tehran, la "Azadi",
am ascultat -" Mahtumkuli".
Se transformase, peste noapte
visul in realitate.

N-a fost decat un inceput
am revenit si-am cunoscut
o arta veche minunata
in aur si argint lucrata,
cu multe pietre pretioase,
comori - covoare din matase.

O arta veche de cand lumea,
transmisa-n timp din tata-n fiu,
infrumuseteaza stilul
si face banii in pustiu.

O fresca fina - "Persepolis",
din al istoriei abis -
pe-un samovar placat in aur
e pentru mine un tezaur;
servesc ceaiul matinal,
pe un covor oriental.

Savurez vre-o trei smochine,
gandu-mi fuge iar la tine
beau si o cafea turceasca
mintea sa imi limpezeasca,
si citesc pe indelete
la www.Poezii.biz
versurile ce le-ati scris.

Motanu-mi toarce-alaturea
cat fumez o narghilea,
tutun cu arome fine,
pregatit doar pentru mine


Ce galbena era hartia
cand am citit eu poezia
si n-am stiut a cui era
Acum stiu, era a ta.

poezia pe papirus
in farsi caligrafiata,
scrisa de Mahtumkuli,
pentru iubita lui Mengli,
sub pseudonim Fraghi,
chiar si-n romana tradusa
era-n vitrine expusa

Si nici nu a trecut un an
ajuns-am in Turkmenistan;
la Ashabat de buna seama
unde doru-acum ma cheama.
S-aici poetu-i disputat
ca granite n-au existat

Nomad a fost poetul care
n-avea in traista nici mancare;
cu ce sa-si cumpere iubita
spre care-l atragea ispita?
A fost un doct, la vremea lui
mostenitor al tatalui
ce-n stihuri i-a transmis povata
s-asculte ratiunea-n viata.

In multe limbi a fost tradus
Poetu-avea multe de spus
De-aceea chiar si la turkmeni
a fost tradus de Porojeni -
cu multa truda si migala
intr-o romana literara.
L-au prezentat in zi de gala
la monument - de buna seama.
Si oare cine poate sti,
a fost prezent Mahtumkuli?










FINAL DE SEPTEMBRIE

O zi splendida de toamna,
cer senin fara de nori,
Soarele-i o mangaiere
pentru noi, frunze si flori.

E toamna cu sine-mpacata,
asa cum sunt acum si eu,
ca-n ziua asta minunata
aniversez odorul meu.

In casa mea e sarbatoare,
mi-am implinit inca un vis,
e o placere sa fii mama,
un sentiment de nedescris.

Trecut-au anii si iubirea
s-apropie de apogeu
ea si-a cladit propria-i viata,
dar mi-e alaturea mereu.

Cand o privesc sunt fericita
este asa cum mi-am dorit
un suflet mare, minunata,
frumoasa, fina, delicata.

E chibzuita-n tot ce face
de parc-ar fi un sef de trib
tenace si ocrotitoare
Florence-Susanne-i un motiv.

E creatoare, inventiva,
o citadela-i casa ei
si timpul liber si-l petrece
alaturi de amicii sai.

38 de toamne-s toate
- colier de nestemate
"La multi ani!" si sanatate
sa ai timp sa faci de toate


VREAU!

Sa traiesc ce-mi este dat,
sa ma iubeasca un barbat,
sa fiu din nou indragostita
si sa tresar, cand sunt dorita.

M-am saturat de toti acei
ce vor sa fie iubiti ei.
Sa tot ascult la nesfarsit
ce-au fost, pe cine au iubit.

S-ascult intruna lamentari,
sa mi se puna intrebari;
nu-i sunt nimanui datoare,
este locul meu sub Soare!

Ce a fost, s-a terminat!
sa-mplinim ce ne-o fi dat.
Avem dreptul sa traim,
sa speram si sa iubim.

De ce sa fim sacrificati
sa ne simtim vinovati?
Viata-i, pentru fiecare,
darul primit la nascare.

Fiecare isi urmeaza
un singur drum - Visul lui,
care-l poarta-n alte sfere
si-n abisul timpului.

Vreau, in zi de sarbatoare,
sa-i primesc surazatoare,
cu placere, dragastoasa,
pe cei dragi, la mine-n casa!










CLIPE DE VIATA

Divina-i cararea
ce duce in padure,
Si este strajuita
de rugii vezi de mure.

Un palc de violete
Si doua, trei branduse.
Cu albe floricele
Gatiti-s corcodusii.

Cuprinsi de incantare
Urcam vioi cararea,
Un verde crud mijeste,
Senina este zarea.

Ma strangi usor de mijloc,
Si eu ma prind in joc,
Sarutul tau ma arde,
Tot trupul imi ia foc.

Ma-nvaluie dorinta
Pe care o traiesti,
O patima nebuna
Cand spui ca ma iubesti.

Si inima imi bate
In piept atat de tare,
Incat am sentimentul
Ca sunt nemuritoare.

Se poate sa ai parte
De dragoste in viata.
Dar frenezia clipei
O data te rasfata!

O ciuta speriata
Rasare in carare,
Se duce sa s-adape,
Ca cerbu-i la izvoare.

Acela e momentul
In care procreeaza,
Iubirea-i confirmata
Cand iedu-si alapteaza.



CRED!

Cred in bunul Dumnezeu
Si in steaua norocoasa,
Cred in Soare - central astru
Si in dragoste, sunt Leu.

Am trait o odisee,
Ca sa-mi aflu implinirea,
Ma bucur ca sunt femeie,
Mi-am indeplinit menirea.

Am avut noroc in viata,
Desi am muncit din greu,
Am o fiica minunata,
Draga sufletului meu.

Simt Pamantul sub picioare,
Scrutez zarea, iubesc marea,
Imi plac muntii si natura,
Simt in inima caldura.

Anotimpurile-n goana
Ne-mbie care de care,
Sa gustam splendoarea vietii,
Atat cat traim sub Soare.

Da-ne, Doamne, sanatate,
Sa le implinim pe toate,
Sa traim ce ne-a fost dat,
Multumim ca ne-ai creat!












APEL

Opriti razboiu-n lumea mare,
Sa fie iar pace sub Soare!
Chemati-va trupele acasa,
Nu faceti iar ura de rasa!

Mor zilnic zeci de combatanti
Si voi nu va ganditi
Ca-i asteapta-n prag sotii,
Frati, surori, parinti, copii.

De criza pareti speriati,
Voi v-ati pierdut in lupta frati?
Ati crescut fara parinti,
Rugandu-va sa nu muriti?

V-a ranit pe voi vreo mina?
Voi va plimbati in limuzina,
V-ati imbuibat pe seama lor,
Nici nu va pasa de popor.

E plina lumea de infirmi,
Dar pe voi nu va doare,
Pamantu-i de sange-mbibat,
Orfanii mor de foame!

Parintii plang indurerati
Cand pier a lor odoare,
Chiar si eroi de-i declarati,
Mai are vreo valoare?

Mor oameni simpli si copii,
Ranitii putrezesc de vii.
Treziti-va, cat nu-i tarziu,
Sa nu pierdeti si voi un fiu!

Mai bine purtati tratative
Sa fie pace si iubire
Nu investiti banii in arme,
Salvati batrani ce mor de foame!

De ce tot clasa muncitoare
Sa dea tributul cel mai mare?
Treziti-va, nu fiti misei,
In jungla nu traiesc doar lei!!
IUBIRE


Am plecat sa colind lumea cea mare,
scaldata de ape, iubita de Soare,
si chiar mi-a placut ce-am vazut,
dar m-am intors deoarece-mi place mai mult,
ceea ce vazusem inainte de a pleca:
tara, orasul, casa, gradina, tihna caminului
si dragostea din inima ta.

Din salcii, ramuri albite de promoroaca
se-pleaca spre lacul de clestar.
Luna argintie, cu mantia-i brodata-n stele,
vegheata de Luceafar, Pamantu-l lumineaza.
Mulate-n rochii negre din catifea,
ciori zgribulite poposesc croncanind
pe Altarul de gheata al Iernii.
Pretutindeni, zapada viscolita-n troiene
acopera discret pacatele omenirii.

Aduceri aminte ma coplesesc.
inima-mi bate navalnic, freamatand de iubire.
Ferestrele-s pictate-n dalbe flori de gheata,
focul incalzeste caminul si lumina difuza
creeaza magie.
Impodobit cu globulete si ghirlande din beteala
bradul cu cetina de jad straluceste-n intuneric.
Asemeni unui covor matasos, intinsa pe podele,
blana ursului polar mangaie trupurile frematande,
cuplate-n dansul frenetic al dragostei.

Privirea ta ma tintuieste licarind in noapte,
gura-ti insetata-mi soarbe roua vietii,
atingerea buzelor fierbinti ma infioara.
Bratele avide ma cauta, ma cuprind,
soaptele dragostei imi incanta auzul,
mainile-ti aluneca pe sani, ma dezmiarda,
si-n clipa urmatoare, lava vulcanului erupe
revarsandu-se fierbinte in campia fertila,
la poalele Muntelui Venus, intr-un extaz profund.

Cutremurul propaga iubirea-mpartasita
si-n valuri leganati, traim a vietii clipa.
Este iubirea simpla, in marea ei splendoare,
ce-n clipa procreerii-i forta creatoare.
In linistea deplina ce-nvaluie chiar zorii
visam la nemurire, visam mostenitorii.
Si iata-n plina toamna, de dimineata-n zori,
s-a nascut o fetita, o floare intre flori.










































ASTEPTARE

Astept sa vina clipa,
din nou sa ne iubim.
Mi-e tare dor de tine,
esti cerul meu senin!

Va fi o sarbatoare,
din ochi ne vom sorbi,
dorinta patimasa-n
cascade-om retrai.

Sunt oaza-ti insorita,
sunt ultimul popas,
din crampeiul vietii
ce ne-a mai ramas.

Vocea-ti frematanda -
o soapta de iubire,
ce-mi mangaie auzul,
talaz de fericire.

Sarutul din preludiu,
tandru, si patimas.
imi parjoleste trupul
fara sa-mi dea ragaz.

Ma simt ca si o coarda
vibranda sub arcus,
si intru-n rezonanta
cand Luna a apus.

O liniste profunda
s-asterne-n patul moale.
Tu ma tii strans in brate
si Soarele rasare.

Cand buzele-ti soptesc
"doar pe tine te doresc!" ,
ma simt ca o printesa
iubita, adorata

Si as vrea sa fim iar
tineri, sa retraim viata
si sa ne trezeasca
cocosul dimineata.
ORHIDEEA ALBA

Orhideea alba-i floarea
ce-n buchete adunata,
spre altar poarta mireasa,
ca si ea - imaculata

Dup-o noapte instelata,
se trezeste-nfiorata,
si-si deschide lent
corola-n ametiste irizata.

Sub cupola de topaz,
Soarele ochii-si mijeste
si priveste spre Pamantul
ce la viata se trezeste.

De pe-un ram inmiresmat
un colibri-n jur priveste,
zareste, scaldata-n soare,
orhideea, etaland margaritare.

El incepe s-o curteze,
roua-i soarbe c-un sarut,
savurand apoi nectarul
dulce, fin, necunoscut.

Orhideea-ndragostita
il rasfata iubitoare,
cu miresme il imbie
si-l cuprinde-ntre petale.

Soarele-i scalda in raze
aurii, stralucitoare,
poleindu-le-n carate
dragostea nemuritoare.










CAND TE PRIVESC

Cuprins de pasiune,
m-atragi usor spre tine
privirea-ti straluceste,
Eu ma topesc de dor.

Ne celebram iubirea
cu dragoste profunda,
traind a vietii clipa,
pe Altarul lui Amor.

Cand te privesc, Ioane,
ma vad ca-ntr-o oglinda,
cu sangele in clocot
si dragoste-n priviri.

Aceeasi patima
ne dogoreste-n inimi,
traim momentul,
clipa si apoi, murim

Renastem din cenusa,
nu stim a cata oara,
si retraim mirajul
la fel ca la-nceput.

Fericiti suntem, in fine,
ca vrut a noastra soarta
sa ne dea cadou iubirea,
si sa nu ne mai desparta.
















PAMANTUL

Planeta albastra-i Pamantul
inconjurat de ape
si chiar scaldat de ele,
este al vietii leagan
sub cerul plin de stele,
in zori e plin de roua,
ziua surade-n Soare,
apusu-l racoreste
cu-nmiresmata-i boare.

Pamantu-n anotimpuri
isi schimb-a lui culoare,
verde-i primavara
cand glia prinde viata,
si este galben vara
cand Soarele-l rasfata.
Toamna, arama frunzei
ii da a ei culoare.
Secatuit de vlaga
il afla mandra iarna
si-i inveleste trupul
in stratul de zapada.

Pamantul hiberneaza,
profund se odihneste,
in trup ii fierbe lava
si inima-i zvacneste.
Perpetua-i existenta
protejata e de Soare,
de Luna, in timp de noapte,
si stele stralucitoare.
Luceafarul diminetii
ii trimite a lui raza
sa-i trezeasca muritorii
ce inca profund viseaza.

Desteptat din nou la viata
Pamantul ne ocroteste,
ne hraneste cu-a lui roade,
cu apa ne racoreste,

Ii inaltam in slava
imn de multumire,
din rasarit de soare
si pana la apus.
El ne sustine viata
prin roada lui bogata,
ne odihneste noaptea
cand Luna este sus.

Pamantu-i nemurirea,
suflarea-i trecatoare,
contactul cu pamantul
e-a vietii desfatare.
Ne nastem din tarana
fiinte muritoare
si-ntreaga noastra viata
traim o transformare.
Pamantul ne primeste,
pe noi, pe fiecare,
cand dam tribut viata
din Lumea trecatoare.



























Intrebare

Venim in asta lume
deplin increzatori,
destinul ne promite
iubire si comori.

Invatam sa cerem apa,
mancare, dragoste mare,
simtim ca mama si tata
sunt fiinte iubitoare.

Gangurim si facem pasi
suntem tare dragalasi
cercetam jucarioare,
ne ridicam in picioare.

Invatam pe rand cuvinte,
recunoastem pe parinte,
stim sa zicem mama, tata,
de plimbare suntem gata.

Sapte ani avem nevoie
sa-i intram lumii in voie
si toti suntem educati
de parinti, bunici si frati.

Acumulam cunostinte
si ne punem trei dorinte
sa fim mari, sa fim iubiti,
si sa traim fericiti.

Adolescenta ne-nvata
ce sa pretuim in viata:
bogatia sufleteasca
cu iubirea ei fireasca.

Muncii ziua-i daruim,
dragostei a noptii boare.
si in zorii diminetii
sorbim din nectarul vietii .

Viata este o-ncantare,
ne farmeca, ne vrajeste,
si-n vartej turbionar
spre adancuri ne taraste.

Iata, toata omenirea,
fara sa vorbim de rasa,
cand imbatraneste moare
parasindu-si a ei casa.

Intrebarea ce se pune
si raspuns inca nu are
"Cum putem ramane tineri
si plini de ardoare?"

Am trait toti odiseea
si am daruit urmasi
sa descopere enigma
plina de suspans.

"Tinerete fara batranete
si viata fara de moarte"
este inca doar povestea
scrisa intr-o carte.



























Perpetuu

Sufletul, divina forta
creatoare de viata,
omenirea-nsufleteste
dandu-i duh si cutezanta.

Suflet si trup, un intreg
ce iubirea o anima,
simbol al trairilor,
torta vesnica, sublima.

Sufletul e raza care
lumineaza cursul vietii,
facandu-ne buni si tandrii
chiar din zorii tineretii.

Sufletu-si cata pereche,
dupa datina straveche,
si-atunci cand o gaseste
o minune se-mplineste.

Suflet bun, marinimos,
dragoste, afectiune,
esenta iubirilor
ce anima-ntreaga lume.

Azi, traindu-ne viata,
arsita ne parjoleste,
este a iubirii vraja
ce alt suflet plamadeste.

Am primit si am dat viata,
intretinem focul viu,
toti suntem datori s-o facem
cat nu-i prea tarziu.










Arar
Sunt ofilita si ma doare,
am fost candva incantatoare.
Prietenii curte-mi faceau
si unii-n taina ma iubeau.

Eram cocheta, rasfatata,
ravnita, mandra, rafinata.
Sincer, pledez nevinovata!
pe-atunci eram imaculata

Arar, in noptile cu luna,
doresc sa fim iar impreuna.
Astept, dar totu-i in zadar
Tu ai plecat si n-ai habar.

Acum, trecutu-ndepartat
imi pare un vis estompat.
Sa te urmez n-as fi putut,
aveam o fiica de crescut.

Sa joci la loterie-nvata
cand nimeni nu te mai rasfata.
Deci, fa hazardul, circumstanta,
sa-ncline usurel balanta.

M-am resemnat, insa e greu,
o stie doar sufletul meu.
De aceea, voi - amicii mei,
sa nu ramaneti singurei.

Copiii-si traiesc viata lor,
dati frau liber viselor!













Armonie

In savana linistita,
Leoaica se odihneste,
isi mijeste usor ochii
si in jurul ei priveste.

Nici o boare nu adie,
totul pare nemiscat,
Soarele-i o valvataie,
aerul infierbantat.

Leutul ei, pus pe joaca,
de coada o tot apuca,
incet se rostogoleste
si apoi o ia la fuga.

Totul este-n armonie,
Leul din tufis apare,
ii priveste pret de-o clipa,
si isi vede de plimbare.

Chef nu are, enervant,
scaieti-i atarna-n coama
si un spin negru in laba
chiar acum l-a intepat.

Scoate-un raget ragusit,
si lungit in iarba mare
spre leoaica lung priveste,
cersind indurare.

Si, leoaica-i tot femeie,
cum sa-l vada suferind?
Ea cu dintii-i scoate spinul
si il linge maraind.

Intuiesc, Regele junglei,
mandrul Leu cutezator,
ii va oferi Leoaicei
nopti fierbinti, pline de amor.




Dansul lebedelor

Doua lebede frumoase,
elegante, gratioase,
una alba, alta neagra
patinau pe gheata alba.

Istete si jucause
cochete - chip de papuse,
delicate si gingase
la glume erau partase.

S-au placut instantaneu
cand la scoala s-au vazut,
ochii cu priviri poznase
multe victime au facut.

Desi putin diferite,
erau suflete pereche,
sezand in aceeasi banca
se distrau discrete.

Se-nvarteau in piruete,
radeau de cadeau pe spate,
si isi povesteau succesul
repurtat pe inserate.

Fiecare, viitorul
si-a cladit in felul sau,
si-au ramas bune amice,
ceea ce nu vezi mereu.

In zile de sarbatoare
si-n concedii, cand se poate,
isi petrec vremea-mpreuna
indrugand "verzi si uscate".

Ce frumoasa este viata,
cand iubirea te rasfata
si-ti roiesc in jur prieteni,
in feeric dans pe gheata.

Un spectacol de magie
dansul lebedelor pare,
sotii le privesc cu patos
plini de incantare.

Mandri-s de norocul lor,
frumoase copile,
au stiut pe cin-s-aleaga,
fie-le de bine!














































Intrebare

Venim in asta lume
deplin increzatori,
destinul ne promite
iubire si comori.

Invatam sa cerem apa,
mancare, dragoste mare,
simtim ca mama si tata
sunt fiinte iubitoare.

Gangurim si facem pasi
suntem tare dragalasi
cercetam jucarioare,
ne ridicam in picioare.

Invatam pe rand cuvinte,
recunoastem pe parinte,
stim sa zicem mama, tata,
de plimbare suntem gata.

Sapte ani avem nevoie
sa-i intram lumii in voie
si toti suntem educati
de parinti, bunici si frati.

Acumulam cunostinte
si ne punem trei dorinte
sa fim mari, sa fim iubiti,
si sa traim fericiti.

Adolescenta ne-nvata
ce sa pretuim in viata:
bogatia sufleteasca
cu iubirea ei fireasca.

Muncii ziua-i daruim,
dragostei a noptii boare.
si in zorii diminetii
sorbim din nectarul vietii .


Viata este o-ncantare,
ne farmeca, ne vrajeste,
si-n vartej turbionar
spre adancuri ne taraste.

Iata, toata omenirea,
fara sa vorbim de rasa,
cand imbatraneste moare
parasindu-si a ei casa.

Intrebarea ce se pune
si raspuns inca nu are
"Cum putem ramane tineri
si plini de ardoare?"

Am trait toti odiseea
si am daruit urmasi
sa descopere enigma
plina de suspans.

"Tinerete fara batranete
si viata fara de moarte"
este inca doar povestea
scrisa intr-o carte.

Pune poezia POEZIA DRAGOSTEI II - AUTOR, MARIANA CARDEI pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani