| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
POEZII PENTRU COPII - AUTOR, MARIANA CARDEI
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul ZORI SI ASFINTIT
|
|||
|
TRECE TIMPUL Alaltaieri, eram ieduta saream sa rup cate-o crenguta cu flori albe de salcam, apoi m-ascundeam in fan. Ieri, am fost o veverita mandra de a mea codita, rontaiam alune verzi si alergam prin livezi. Astazi sant o pisicuta gratioasa si draguta; languroasa ma dezmierd, intre perne, acum, ma pierd. Maine - o vulpe sireata, voi da iama in poiata sa umplu un cos cu oua, ca peste o zi, pui de aur vor iesi. Poimaine, ca o leoaica imi voi apara puiutii, voi vana sa le-aduc hrana sa creasca micutii. Trece timpul si iubirea zi de zi sporeste Bine-mi sade sa fiu mama dagostea-mi prieste! BIANCA Era zi de primavara cand ne-am cunoscut ziua noastra a femeii, candva, mai demult. Ma dusesem hotarata sa o infiez si-am vazut-o cum se-nvarte ca un titirez. Mica, alba, delicata, ca un fulg de nea, un mic ghemotoc de blana spre minge sarea. Nu avea mustati, sprancene, ca si le arsese ochii - doua albastrele chiar atunci culese. Roze purta in urechi, roz era si nasul, blana alba de hermina, sprinten avea pasul. Coada-i flutura semeata ca si un stindard, era fina, delicata, avea suflet cald. M-am decis in graba mare sa o iau cu mine langa inima sub haina, ca sa-i fie bine. O mica salbaticiune se zbatea sa scape miorlaind pe-un ton sinistru, sunete ciudate. Am ajuns cu bine-acasa, unde fiica mea a fost nespus de uimita vazand-o pe ea. Coup de foudre, eu as zice, fiindca din priviri si-au declarat pe vecie marile iubiri. A intrat in viata noastra cu iubirea sa Ne-a adus si mangaiere cand se alinta. Ne-a iubit pe fiecare dupa placul sau, a plecat din viata noastra si ne pare rau SIX Leganandu-te alene cu codita fluturand tu veneai timid spre mine, aerul adulmecand. Si luandu-te in brate, cand in ochi eu te-am privit inima-mi batea, nebuna.m-am indragostit. Six motan siberian, cu blanita moale mi-a adus in viata mea clipe de incantare Ca un tigrisor vargat, are ochii de agat, nasul pas, negre labute ca niste pernute. Tandru face-o plecaciune si-si indreapta coada, cu urechile ciulite isi priveste prada. Nici o sansa nu mai are porumbelul care se aseaza pe o craca toropit de Soare. Si la masa uneori mancam impreuna una mie, una tie, de ce mai putine mie? Cu labuta semn imi face sa-ndrept greseala ca si lui friptura-i place cum o face Mama. La sfarsit de saptamana cand stateam la masa el era primul servit ca un domn acasa. Dupa ce-si umplea burtica si se alinta in pozitii cam ciudate lenevea pe canapea. Si apoi, spre asfintit, cand se lasa seara pisicutele vecine, ii tineau cararea. Ca era focos motanul, tare iubaret si-l chemau toate in noapte - vino Sixulet! JOHNY O rusoaica blonda, mica, tinea-n brate un catel si plangea ca a ei mama nu il accepta pe el. Cand l-am adoptat pe Johny era tare dragalas in surtucul lui cel negru si cu albul guleras. Cand s-a cunoscut cu Six, au fost foarte fericiti stiau doar ca sa se joace si s-adoarma-nlantuiti. Alergau prin iarba mare, sub visinii parguiti, aveau pofta de mancare, cat sa creasca linistiti. John era plin de-ncantare, vreme de cateva nopti a dormit cu el in brate, mai desparte-i daca poti. Apoi intr-o buna zi, nu mai stiu ziua in care, mi l-a dat mie in grija - mama are fiecare! Si-au crescut ai mei baieti Six si Johny impreuna Parca nu-ti venea sa crezi ca vor face casa buna. Au uimit o lume-ntreaga, pe toti care i-au vazut Neputand sa inteleaga un miracol absolut. S-au facut baieti de treaba, Johny curtea o pazea Alerga apoi in strada, cunoscuse o catea. Six pazea casa de soareci si ma alinta pe mine, luam masa impreuna, la toti sa ne fie bine. Eram bucuroasa tare, cand pe Johny-l fluieram alerga zglobiu spre mine, ce bine ne-ntelegeam. Insa intr-o buna zi, Johny nu a mai venit n-am sa aflu niciodata pentru ce ne-a parasit. BILLY Siamez Billy era, cu blana de catifea, urechi, coada si labute ca o boaba de cafea. Ochii, ce sa mai vorbim, albastrii ca apa marii, uneori si mai senini in lumina blanda-a serii. Nasul negru de taciune si mustati feline, ce adulmeca in aer, prada care vine. Un atlet, bine facut pentru vanatoare, dintr-un salt era in pom, prada sa-si doboare. Este tandru, dragastos, stie sa s-alinte, toarce chiar un cantecel, ce-i trece prin minte. Si cand a crescut pisoiul devenind motan si Sultanul cu haremul parea baietan. Ca se-ncinse nunta mare in gradina cu umbrar si pisicile vecine intonau imnul barbar. Mi-ar placea sa-i vad urmasii - micuti pisoiasi, leganandu-se pe labe, mici si dragalasi. MAGNOLIA Pe strada mea, magnolii albe, sub Soare au prins viata, Din zori si pana-n asfintit mireasma ne rasfata. Cuprinsi de vraja, pe-nserat mai facem o plimbare, Sub albul lor imaculat imi furi o sarutare Dar iata ca a rasarit Corabia celesta pe valuri de nori lunecand si stele-i fac orchestra. Efectul albului sublim oniric este-n noapte, Simti puritatea suspinand si-a vantului dulci soapte. De pe-o alee, la parada, invesmantate-n roz-bombon magnolii tinere, suave, tintesc al Primaverii tron. Mirificul piersic zambeste imbujorat de-atata saga, pregnant parfum exala el si le dedica un rondel. CASTANII Azi castanii-s plini de floare, si afara este soare, m-au atins cateva raze si chipul imi lumineaza. M-as plimba dar n-am cu cine, si singura imi e bine trag in piept aerul rece, e aproape ora zece. M-as plimba pe o alee, dar sunt singura femeie si parca nu-mi sade bine sa ma plimb fara de tine. Mai bine rezolv probleme si pornesc pe jos alene cu o ora mai devreme, inspre Arcul de Triumf. Mireasma castanilor, ma indeamna sa-i privesc sufletul sa-mi incalzesc, ochii sa-mi inveselesc. Acum totul este verde, iarba proaspata si parcul pun intr-o lumina noua barca ce anima lacul. Despletite salcii cata in a lacului oglinda etalandu-si matisorii - primavara s-o convinga sa scalde-n raze de soare boboceii ratisoarei ce trec in sir indian leganandu-se pe un val. Lalele pline de roua s-au deschis discret spre soare in culori ce le arata in intreaga lor splendoare. Liliacu-i tot o floare, alb si mov, o incantare Si un zumzet de albine dintre tufe vine. ALARMA Ursi, mistreti si alte animale traiesc din ce in ce mai greu, fiindca nu au de mancare si nici un leu in portmoneu. In Racadau, pe inserat, coboara ursii ca sa vada cat suntem noi de omenosi cu puii lor, in timp de iarna. Padurea-i goala si pustie, doar vantul trece hoinarind, si de mancare nicaieri ursoaica nu a mai gasit. Micutii nu mai sug demult, ursoaica lapte n-are, si cauta cu disperare, mici resturi de mancare. Sunt hamesiti, n-au hibernat, si nimeni nu gandeste sa le ofere ajutor cand puii vor mai creste. Ei se hranesc cu radacini si resturi din gunoaie si uneori, in miezul noptii, dau iama in saivane. O oaie, uneori o capra, un porc sau un vitel servesc ursilor drept hrana, intremandu-i putintel. Ma-ntreb: de ce mai marii zilei la ei nu se gandesc si-i fac vedete negative cand se razvratesc? Ca vanatoarea nesabuita si defrisarea de paduri constrang bietele animale ca sa cerseasca firimituri. TRECE TIMPUL Alaltaieri, eram ieduta saream sa rup cate-o crenguta cu flori albe de salcam, apoi m-ascundeam in fan. Ieri, am fost o veverita mandra de a mea codita, rontaiam alune verzi si alergam prin livezi. Astazi sant o pisicuta gratioasa si draguta; languroasa ma dezmierd, intre perne, acum, ma pierd. Maine - o vulpe sireata, voi da iama in poiata sa umplu un cos cu oua, ca peste o zi, pui de aur vor iesi. Poimaine, ca o leoaica imi voi apara puiutii, voi vana sa le-aduc hrana sa creasca micutii. Trece timpul si iubirea zi de zi sporeste Bine-mi sade sa fiu mama dagostea-mi prieste! CAND NU AI INSPIRATIE Cand nu ai inspiratie cu tocul sau condeiu-n mana stai si privesti adanc in gol si n-ai nicio senzatie. Si totusi cauti, nu te lasi, in ganduri adanci te abati, hartia-ti tremura in fata, se misca, parca prinde viata. Tu o privesti, ea te sfideaza, ai vrea sa scrii dar nici o fraza hartia nu ti-o onoreaza cand nu ai inspiratie. MACUL Au inflorit macii in camp ii vezi in holdele de grau si uneori chiar in gradini incanta ochiul tau. Petale fine de matase abe, rosii, roz bombon, pe tija verde, gratioasa mijesc boboci ce inca dorm. Un vant suav poarta petale imprastiindu-le in zare, ramane-n urma doar samanta intr-o capsula protectoare. De medicina agreate, capsule-n opiu transformate vor potoli ca-n paradis durerile de nedescris. O mica floare, minunata cu un parfum suav, usor, se poate insa transforma intr-un dusman necrutator. Depinde doar de noi sa stim natura cum s-o folosim BUMBACUL Dimineata dau o raita in gradina insorita, vad cultura de bumbac splendid inflorita. Flori albe, turcoaz si roz, galbene, lila, vernil s-au deschis corola sub cerul senin. Intr-o alta zi de vara, mai tarziu, inspre amiaza, capsulele de bumbac puf alb etaleaza. Cateva zile mai trec, sortu-n brau imi pun si culeg bumbacul ca-i matur acum. Dupa ce l-am daracit si in fir l-am transformat il vor tese in razboaie fetele balaie. Camasi, fuste, ii frumoase cu arnici brodate vor gati flacai si fete chiar la noi, in sate. C-asa-i portul romanesc de mana lucrat, esti mandru si fericit cand l-ai imbracat. NUFERI Palatul brancovenesc cu padurea ce-l umbreste in lacul Mogosoaia frumusetea-si oglindeste. Lei ce strajuiau palatul sunt acum stane de piatra dar pazesc cu strasnicie zana adormita-n vatra. Ne plimbam pe lac cu barca si privim in departare - peisajul ce ne-ncanta prin culoare. Frunze mari, ovale, verzi, plutesc deasupra apei si pe tije cresc bobocii florilor imaculate. Nuferi galbeni in ghirlanda Printul ii transforma-n salba; cununa alba-mpleteste pentru fata ce-o iubeste. Nuferi albi si nuferi galbeni parca ne cer indurare sa-i lasam sa retraiasca povestea nemuritoare. VRAJA Seara, ciorile se-ntorc, Nimeni nu stie de unde, Multe, negre, vorbarete, Roluri parand sa invete. Or fi ciorile maicute - fete fara de noroc? Asta ma-ntrebam aseara Singura, asa-ntr-o doara. Unele mai obosite Pe antene poposesc, Parca-s note-n portative Muzicale, emotive. Altele, in parc ascunse, Stau pe ramuri nemiscate, Voind somnul sa le poarte in visare, peste noapte. Una pare ca viseaza, Tot suspina si ofteaza Ea-i prezinta unui Pasa Rochii negre din matase. El ii cere sa-l iubeasca Si nunta s-o hotarasca. Ea-l intreaba, temerara: Crezi in dragostea fugara? Vreau sa-ti daruiesc palate, inele cu nestemate, aurul ce-am adunat, numai ia-ma de barbat. Vai, de stol m-am razletit, Sufletul ti-am daruit, Si ti-as fi alaturea, Dar nu sta-n puterea mea! Maine-n zori, la manastire, Stareta va da de stire Ca o maica a plecat Si-n cioara s-a transformat. Stai, iti pun un val pe fata, Ca "nevoia ne invata!" Nimeni n-o sa reuseasca, in desert, sa te gaseasca. Se trezeste mica cioara, Simte-n suflet primavara. Aripile isi intinde, Orizontul il cuprinde, Vede stolul ei in zare Si-l priveste, visatoare. Inima-i in piept tresare, Pasa, demn, tine-a ei cale. Calarindu-si albul cal, Flutura un negru voal. El ii pune-n plisc o floare Si-o saruta cu ardoare. Vraja este spulberata: Tine-n brate-o mandra fata. VRAJMASIE Cic-a fost odat-un mos, ce-avusese un cocos - El i-a dat averea toata si-o viata minunata. Avea mosul trei copii: un caine - paznic in vii, o pisica jucausa, un soarece, dupa usa. Ea, felina, delicata, se alinta-n gratii scaldata, miorlaie si se rasfata n-are nicio grija-n viata. El - o latra hamaind- oare ce-o mai fi dorind? si inchis in curtea mica, maraie catre pisica. Ea pe garduri se cocoata chiar pe poarta, vizavi, parc-ar vrea sa il provoace, oare cine poate sti? El se da dulau de curte, casa zice c-o pazeste, asta, patru anotimpuri, chiar de iarna-l troieneste. Pisica-i stapana-n casa, pe fotolii si pe masa, pe soareci i-a izgonit si-si cauta un iubit. Chiar in zori, dis-dimineata, se spala pe cap, pe fata, blana-ntreaga-si netezeste si in strada o zbugheste. Mai demult, cica, batranul a facut un mic zapis, si-a lasat averea toata celor trei, cum le-a promis. Pisica a pus inscrisul dup-o grinda, dragii mei, sa ne fie clar "permisul ca pot sta-n casa si ei". Soricelu-a ros zapisul si pisica-l tot alearga, cainele o dusmaneste fiindca l-a lasat in strada. Uneori urla in noapte si spune ca nu mai poate, nu mai vrea s-o duc-asa, Doamne, ce viata grea! Stapanii s-au tot schimbat, azi, cainele doarme-n pat, zilnic iese la plimbare, are haine si mancare! Pisica tot cerceteaza, casa-ntreaga controleaza, pe stapani ii linguseste, si le toarce, ca-i iubeste. Pe soarece l-au uitat, si de-atunci s-a razbunat "Cand pisica nu-i acasa, soarecii joaca pe masa!" FELINA Aluneca in pas usor si toata-i incordata, priveste prada lung si fix si sare. ce ciudata! Un strigat lung, sfasietor, razbate dintr-o data, este regretul viselor din noaptea instelata. S-atunci cand prada-i devorata, Ea pleaca iar, calcand usor, sireata, iute si vicleana, cu ochi avizi, sclipind de amor. Urmeaza aceeasi nemiscare, o asteptare de moment, fixandu-si prada, iarasi sare, si-o devoreaza apoi, lent. LEANDRUL Vazut-ai oare vreodata, un arbust ornamental cu frunze lanceolate, si multe inflorescente presarate pe un ram? L-am vazut, este fantastic, Leandru-i senzational. Frumusete ireala, un buchet imens el pare, cu florile parfumate si mirosul fin, dulceag, este-n sine-o provocare. Crezut-ai oare, vreodata ca a lui splendida floare de un alb suav si gingas, roz bombon, galben si rosu, mov, lila - o incantare, poate deveni-ntro clipa otrava nimicitoare? Creste-n Orient, fantastic, chiar si-n Asia Centrala a ajuns si-n Europa, daca-l ai e o comoara. Dar, sa-ti feresti de el copiii, sa-i inveti sa nu-l atinga, fiindca in a lui esenta Leandrul este otravitor VACANTA LA DUNARE Alexandru s-al lui fiu - Mihaita cel hazliu - au plecat intr-o vacanta plini de importanta. De pe prispa casei vechi ce da in gradina ei privesc spre Dunare si-n taina suspina. Mai tarziu, au hotarat sa se scalde impreuna, au luat cu ei merinde, vremea este buna. Dunarea curge in valuri incarcata cu poveri, ea transporta inspre mare slepuri, barje si vapoare. Apa ei involburata este galbena, maloasa, c-a plouat in Europa, nu a fost vreme frumoasa. Malul abrupt de argila marginit de salcii ascunde-o micuta barca cu vaslele rosii. Este cald, vor sa se scalde, in graba s-au dezbracat si in Dunarea galbuie amandoi s-au aruncat. Ei inoata voiniceste, apa vrea sa-i ia la vale, dar de barca ei s-agata si vaslesc agale. Pe un vas de croaziera se danseaza vals. este "Dunarea albastra" a lui Johann Strauss. Vezi? acolo, la izvoare, in muntii Padurea Neagra, Dunarea este albastra cine poate, sa-nteleaga! Sapte tari a strabatut la noi sa ajunga, in Delta s-a revarsat dupa cale lunga. Continuu-n Marea Neagra Dunarea se varsa este o binecuvantare, marea noastra sansa. Zambitori si fericiti, tata si fiu mana-n mana se-ntorc la mama Anica sa cineze impreuna. |
|||
Pune poezia POEZII PENTRU COPII - AUTOR, MARIANA CARDEI pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |