Condamnatii din sanatoriu
Se uita cu jind prin ferestre
Sanatatea, singura lor zestre
A ajuns detaliu derizoriu
Se simt mai vinovati ca la-nceput
Pe umeri duc o trista condamnare
Ca nimeni pe pamant putere n-are
Sa le redea intaiul lor statut
Zilnic fac controale de rutina
Si inghit pastile de tot felul
Frica mortii le mareste zelul
Ca ei zilnic merg inspre ruina
Lasa-n urma un crampei de viata
Unii chiar neveste si copii
Conjugarea verbului a fi
Le-a fugit definitiv din fata
Cand patrunde medicu-n salon
Cauta cu spaima sa cuprinda
Pe fata lui sentinta ca-n oglinda
Si-si ridica ochii spre plafon |