In tren doamna bruna statea la fereastra
Si privea mirajul tarmului discret
Peste care toamna rosu-violet,
Parfuma cu bruma Dunarea albastra
Am ramas pe ganduri macinand taceri
Cand mijeau in jururi flori de chihlimbar
Si treceau prin aer oamenii de var
In poieni abstracte ingropand averi,
Timp in care doua lacrimi de margean
Curg pe-brazul doamnei brune de la geam.
|