Facut-am castelul acesta
Farama legand de farama
Si-acum cand e gata, prieteni
Priviti-l ce trist se darama
Adrian Paunescu
---------------------------------
Isi rupe din suflet zidarul
Punandu-si ades temelie
Din noptile albe, tiparul
Pe care singur il stie
Poate ca n-are de sus alte daruri
Si sapa de-o viata-n cuvinte
Manat de himere, cosmaruri
Si-si vede de treaba-nainte
Isi face mortarul, liantul
Si puntile lui se-ncovoaie
El stie ce-nseamna neantul
Si-un gol de cuvinte pe-o foaie
Isi rupe din sine vertebre
Ca Ana zidindu-se straniu
Strateg ne-ntrecut in algebre
El scoate din pleava, uraniu!
Zambeste cand lumea-l reneaga
Si-i spune ca n-are nevoie de el
Dar plange ca lumea-i e totusi, draga
Si ei ii gateste frumosul castel
Moare-apoi silaba cu silaba
Metafora e fata lui morgana
Cand simte ca puterea e-i slaba,
Adanc in piept i se deschide rana
Castelul lui visat de-o viata-ntreaga
Din inima si-l trece pe curat
Ca seamana cand turn cu turn se leaga,
C-un jucator de bacara, ruinat
Daca-l vedeti trecand pe-aproape
Cu cearcanele timpului pe chip
Inchideti ochii. Vuietul de ape
L-ascunde-ntr-o clepsidra cu nisip
Dar lumea trece zgariind peretii
Si spargand oglinzi venetiene
Asa-s facute valurile vietii
Cu paraziti si unde hertiene
Si-asista umilit la sacrilegiu
Si nu-si mai pune nici o intrebare
Zadarnic s-a nascut c-un privilegiu
Ca are aripi, neputand sa zboare!
|