Haladuie furtuna. Si de frica
Parca bate nu stiu cine-n geam
Puricele inimii abdica
Trezindu-se cand nu ma asteptam
Imi trag pest cap asternutul
Ma ghemui mai mult in culcus
Alaturi de mine trecutul
Si spaima venind pe sub usi
Nu mai am curaj. De teama,
Parca se aud pasi alergand
A cui o fi aceea care ma cheama
Vocea strangulata, tremurand?
Zgaltaie-se usa din tatani
Eu raman ca un semn de-ntrebare
Parca stau asa de saptamani
Fara ajutor si scapare
Alaturi de mine consoarta
Sforaie confortabil, discret
Sa vezi cum desparte-ne soarta
Pe omul de rand de-un poet
Cu inima-n dinti si lucid
Trec peste acea interzisa
clipa. Ma scol si inchid
O usa ce nu era bine inchisa
Furtuna-i departe acuma
Zgomotele trec printr-o surdina
Imi sporesc resursele cu suma
temerilor: S-a facut lumina! |