ghemuit intr-un butoi
si din care-ncet se scurge
taina vietii demiurge
ratacita printre noi
fuge somnul de pe gene
lisitele dorm pe balta
ghinioanele fac halta
doar la mine, Diogene!
as aprinde lumanarea
si sa trec asa prin vremuri
ca tu n-ai de ce sa tremuri
daca mi se schimba starea
m-am nascut si totusi parca
alta nastere ma cheama
zestrea lumilor - o zeama
mai subtire ca la zarca!
|