La patru ani o data
Un om mereu e-un altul
Urcand pe munti de vata
Din patru-n patru saltul
Si care-s eu acela
Ce ma stiam acest?
Prea mica e nacela
Pentru atata lest!
In mine-o rasturnare
De sensuri si valori
Din varstele primare
Polenul pentru flori
Pornind pe catalige
Spre Tarile de Jos
Centauri vin sa strige
Peste paduri duios
O muza, cea promisa
Imi trece in acord
Cu lira compromisa
Zapezile din nord
Cu viscol si omaturi
Pe scari interioare
Cer pinguinii paturi
Si spatii de cazare
O iarna. Alta iarna
In grotele rupestre
Cu invelis de marna
Si flori pe la ferestre
Si totusi o surpriza
O data la un an
S-ajungem pe-o banchiza
Cu un helioplan
Adio urbanisme
Cu maruntisuri calpe
In suba grea si-n cizme
Aicea, totul alb e
Nu-ti trebuie pretentii
Ci numai renuntare
Ca fuga din detentii
In ierni imaginare.
|