Ma-ntorc subit ca dintr-un lung cosmar
Cu flori de crustacee prinse-n par
Halucinant un iz de calapar
Adoarme risipit pe-un tarm avar
Te-as striga dar nu-ndraznesc femeie
Viclene vanturi toate impotriva
Poarta luntrea vietii in deriva
Precum aedul orb o epopee;
O falie adanca ne desparte
Rostogoliti in doua emisfere
La ultima din vami ni se va cere
Cioburile din clepsidra sparte.
Ca un brigand cu trunchi de abanos
Infasurat in falduri de hermina
Aceasta rana plina de lumina
Face vindecarea de prisos;
Cu pas greoi ma-ndrept spre un amurg
Destinul meu rival, un labirint
In care toate pasarile mint
Si vreau s-adorm cu gandul la Licurg.
|