In somn ne chinuie himere
Mereu tot mai putina paine
Si-aceeasi falsa mangaiere:
Azi e mai multa decat maine!
Si lumea merge mai departe
Ca n-are cum sa stea pe loc
Si tot mai greu se scrie-o carte
Si nu se vinde mai deloc
Adesea rafturile-s pline
Si doar cumparatorii lipsa
Cultura intra in eclipsa,
Nimic nu merge de la sine
Si totusi asta-i adevarul:
Mai sunt nebuni gata sa scrie
Si sa despice-n patru parul
Ca sunt nebuni de poezie
Cei mai frumosi nebuni din lume
Isi taie vietile in portii
Si fara nici un fel de glume,
Le vand pe poezie, mortii
Iar poeziile vibreaza
De suferinta si nesomn
Intre coperti si se-adreseaza
Mariei Sale, cititorul domn
Poate c-asa ne fuse gena
De n-am citit cumva pe dos
Tot cautand cate-un Mecena
Cu inclinatii spre frumos,
Sa ne mai surpe din obsesii
Sa-ti puna-aripile la loc
Cum duce mirele miresii
O floare alba de noroc
Auzi-ma: te-astept de-o viata
Arata-te ca e tarziu
Ca vine frigul si-mi ingheata,
Acest creion cu care scriu!
Si lui 'i-ofer aceste randuri
De-ndreptatita multumire
Cu cele mai frumoase ganduri
Nascute din adanc de fire.
|