Vant rece de septembrie in geamuri
Si-n suflet deziluziile noi
Cad frunzele uscate de pe ramuri
Uitandu-se cu lacrimi inapoi
De ce-ai fost sigur prinzi sa te indoi
Oricat ai trage-n viata doua hamuri
Singuratati in unul sau in doi
Cu tot cortegiul nestiut de blamuri
Ne-au parasit cocorii si norocul
Ei lumea la un an macar si-o schimba
Ruletele destinului fac jocul
Si dup-o lege nestiuta plimba
Fluturii tristetii prinsi sa cearna
In sufletele noastre-atata iarna.
|