I mi curat fata cu lumina din sori
Si adun cu palmle mi obosite
Aburii inaltati printre nori
Din vise visate in nopti nedormite.
Pe umerii grei I mi atirn
Visul ucis de ea,insasi viata
Cu care s alung frisonul pagin
Ce mi scutura trupul ca ceata.
Picioarele mi frinte de atita umblat
In noptile lungi de nesomn
Le alin cu iluzii din vis nevisat
Si lacrimi neplinse de om.
Pomezi din esecuri amare
Aplic pe genunchii mi zdreliti
Si ochi mi orbiti de atit soare
Se apleca in jos umiliti.
Pleoapa ascunde pustiu
Auzul I ranit de tacere
inima poarta tol cenusiu
dupa un vis ce a fost ,si acum piere.
Incerc sa mi alin suferinta
Cu praful de stele ce mor
Si ingrop in tacere credinta
ca mi sta in putinta sa zbor
ca drumul ntre stele aleg
si aripi albastre pot ca sa mi creasca
ca steua ce mi place culeg
doar prin puterea mea omeneasca.
|