falfait de aripi obosite
stropi de gheata cerul a desprins
soarele e agatat de-o ata
vantul toamnei nu si l-a desprins
frunze vestede impodobesc cararea
toamna dupa toamna a trecut
anii grei ca plumbul de uitare
rani de cui in inim-au facut
spulberat de vantul pribegiei
ciocarlanul sade zgribulit
pe-un picor isi piuie uratul
trist,si singur de atata vreme
ochii mei durere i-a cuprins
nu voi plange-a clipelor durere
nici nu voi pareri de rau sa tin
inima de-nfiorare geme
ce-am putut sa pierd si ce voi pierde
lasa-n suflet rani pustii,adanci
cerul plumburiu imi e destinul
vant de toamna ,frunze si nimic
va ramane peste lunga vreme
si uitarii cantul mi-l dedic
|