se vad acoperisele lumii in palma mea curge iordanul urmaresc in adanc o fiinta deosebita toate nimicurile se asmut asupra degetului care a uitat sa arate
Cand soarele apune
Si luna luceste
Steaua aminteste
De inimile calde
Ale oamenilor pierduti,
Si noaptea,
E in sanul tanguios
Al tatalui stapanitor
Al vietilor pierdute.
Pune poezia epitaf pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.