tu spui c-ai suferit candva
cand platonism in dragoste era
cand nu stiam a saruta
si ne pierdeam mereu cu firea.
o scurta despartire a facut
sa fie una si mai lunga
si ne-am racit fara vazut,crezand ca a fost un simplu vant in lunca
a sortii sau a cui e vina
ca n-am uitat niciunul ce a fost?
pustii,ca cerul cand rasare luna
ne-am regasit afland cu-adevarat iubirea.
of,iubirea!am simtit-o in suflet
era ca ploaia in desert
udand cu zambete de dor
tot focul ce-n lipsa ei s-a strans
sa fi trecut o vesnicie
si tot nu ar fi fost destul
as fi trait in feerie
n-as fi voit nimic mai mult |