| Iar va trebui sa suturez rani, rani in forma stelei radiante dintr-o fereastra crapata lovita de piatra
 ce-am sa ma fac cu atatea fisuri de tacere si timp
 cu atatea distante
 oglinzile se innegresc fara lumina si nimb
 si-atunci vine moartea, gheara
 care sfasie catapetesme cand se stinge lumina,
 fiara care trage usa o inchide si arunca cheia definitiv
 gura rece care ma pandeste in toate depresiile
 ca sa-mi dea sarutu-i oliv
 in lunatica-i panda de sange, in noapte
 aud serafimul cum plange
 
 
 Trebuie sa cos ranile acestea
 pot
 pot sa iau de subsuori primavara,
 sa-i pun camasa de ambra subtire
 ochi de miere, s-o duc ca pe-o oarba in cimitire unde sa tina lungi
 verzi conferinte despre inviere
 in fiecare zi a anului, daca se poate
 pana au sa auda si mortii-n pamant
 cat de mult urasc
 
 Rad
 se alunga neauzit rasul cu tristu-mi suras
 in stranie dualitate, inger si inger cazut
 aproape ucis
 fragil sprijinit de scoarta de lut si-o carja de vis ..
 
 Fisurile crude, ridurile, pumnalele-n spate
 zidurile, setea adulmecand carotide,
 unghii murdare infigandu-se-n corduri
 devorand zilnic invinsi ca pe painea cea de toate zilele
 (Doamne, nu, asta nu)
 si unghii de diamant jucandu-se cu inimioare candide
 umflate, baloane colorate sau baloane de sapun
 in suflete de barbat sau femeie
 pe care adevarul de-o clipa
 a desenat curcubee
 si poc..!
 si-nu-ma-mai-joc
 cu roz bombon si rasete de heliu
 si tot teatrul din viata
 absurd
 
 Am tot vartejul acesta aici, trecatorule
 iti spun toate acestea tie,
 celui care porti intre camasa si piele
 ca pe-o veche fotografie ingalbenita
 tristetea.
 
 |