Doar plansul vantului se auzea amar
Si falfairi de aripi pe Golgota-ntristata,
Treceau grabiti drumetii defaimandu-L. Iar
Arhiereii de El isi bateau joc. Deodata
Se-ntuneca pamantul si ceasul era sase
Iar totul amuti, de nu s-au regasit
Nici lacrimile vantului, nici croncaniri atrase
De chinurile Celui ce-ajunse rastignit.
Trei ceasuri intunericul a stapanit,
Cand glasul lui Iisus a sfredelit vazduhul:
"Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?"
Si, dupa ce-a baut otet, El si-a dat duhul.
Parea ca lumea toata-i doar lacrima de vant
Cand s-a deschis deodat' mormant dupa mormant!
de Radu Baes
|