Iisus isi schimba fata pe muntele Tabor,
Iar hainele-I erau izvoare de lumina,
Prin crengi batea un vant sfios, molipsitor,
Si-un glas grai din nor cu voce cristalina:
"El este Fiul Meu de-Acesta s-ascultati!"
Si norul luminos, pierzandu-se in zare,
Lasa pe ucenici cazuti si speriati;
Iisus ii linisti, luand-o pe-o carare
Intorsi din Galileea, ucenicii-aflara,
Cand vantul incepu s-alerge neincetat
Si soarele se-ascunse iesind din Cer afara,
Ca Fiul Omului la oameni va fi dat.
Fiecare ucenic amarnic se intrista,
Dar inflori speranta ca El va invia
|